Pe de o parte, esența oricăror politici de integrare/reintegrare este de a găsi cel mai acceptabil și favorabil model de interacțiune, inclusiv cel economic, pentru ambele părți.
Pe de altă parte, chiar și în Moldova nu există încă o poziție unitară cu privire la aderarea țării la UE „ca întreg” sau „în părți”. Bruxelles-ul mai spune că Transnistria nu ar trebui să devină un obstacol în calea parcursului european al Moldovei.
De aici și acțiunile haotice menite, în opinia autorităților, să implice, în primul rând, businessul de stânga în domeniul juridic al Republicii Moldova și, prin urmare, în procesele de integrare europeană. Ca rezultat, extinderea „zonei” de neînțelegere și neîncredere între bănci și inhibarea proceselor de interacțiune pozitivă.
Convergență fără andocare
De exemplu, în Moldova se vorbește despre necesitatea reindustrializării țării: ponderea industriei în structura PIB a scăzut de la 40% la începutul anilor 1990 la 10% până la sfârșitul anului 2025. Industrii întregi – inginerie mecanică, electronică și o parte semnificativă a producției chimice – au dispărut practic.
Datorită motivelor și circumstanțelor cunoscute, banca stângă a reușit să păstreze întreprinderile industriale mari. Ca urmare, până de curând, ponderea producției industriale în PIB a fost menținută la nivelul de 30%.
Tentativele/acțiunile de reintegrare „accelerată” (reintegrare prin restricții) a țării conduc, în realitate, la adâncirea dezintegrării acesteia.
Infrastructura unificată de transport și telecomunicații a dispărut.
Sistemul unificat de transport al gazelor și sistemul de alimentare cu energie electrică ale țării sunt în pericol de dispariție.
Consecințele acestei situații se manifestă rapid printr-un declin al activității economice și o agravare a problemelor sociale pe ambele maluri ale Nistrului.
În același timp, infrastructura de producție este cea care măsoară atât nivelul de dezvoltare economică atins, cât și, și mai important, disponibilitatea sa de a accepta noi investiții, producție și tehnologie.
Proiectele de infrastructură care se implementează astăzi în Moldova, ca și cum ar consolida conectivitatea europeană a țării, în realitate duc la o „ocolire” a malului stâng și, în consecință, la respingerea ideii înseși de soluții de compromis la problemele acumulate.
Fără un numitor comun
Astăzi, Chișinăul intenționează să înceapă să perceapă accize și TVA pentru mărfurile importate în Transnistria, pentru a direcționa ulterior fondurile primite pentru proiecte de dezvoltare pe malul stâng (prin fondul de convergență în curs de creare).
Tiraspolul răspunde prin crearea fondului „Împreună”, pentru care colectează donații de la întreprinderi și cetățeni pentru a păstra capacitatea bugetului de a îndeplini obligațiile sociale de bază (plata salariilor și a pensiilor).
Acest lucru nu face decât să demonstreze încă o dată că nu există un numitor comun, la care partidele nu au reușit să ajungă. Și, declarativ, obiectivul rămâne același – asigurarea bunăstării locuitorilor obișnuiți ai malului stâng.
Este complet uitat faptul că, odată cu introducerea politicilor de dezvoltare regională la mijlocul anilor 2000, Transnistria a fost, de asemenea, definită ca o regiune de dezvoltare separată. Dar procesul nu a mers dincolo de formalități.
Chișinăul, prin crearea unui fond de convergență, intenționează să implementeze însăși dezvoltarea regională în Transnistria, dar fără un dialog stabilit, inițiativa are puține șanse de reușită. Iar prin exercitarea unei presiuni suplimentare asupra întreprinderilor transnistrene, se pierde însăși esența – viziunea Moldovei ca o regiune de dezvoltare complexă, dar totuși unificată.
Acum, Chișinăul își stabilește oficial două obiective – să asigure aderarea la UE până în 2030 și să includă Transnistria în spațiul fiscal comun până în 2030.
Acestea sunt două obiective complementare, din punctul de vedere al Chișinăului, care până acum sunt considerate exclusiv în paralel, ceea ce nu favorizează îndeplinirea nici a primului, nici a celui de-al doilea.
Este important ca opinia și poziția, inclusiv cea a agenților economici de pe malul stâng, să nu fie auzită pe malul drept.
Dimitri Tereburke, expert în domeniul dezvoltării și evaluării proprietăților
Galina Shelar, economist
