Potrivit proiectului, Republica Moldova va fi obligată să dețină rezerve de carburanți echivalente cu cel puțin 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern, în funcție de valoarea mai mare. În prezent, astfel de rezerve nu există la nivelul cerut de standardele europene.
Stocurile vor fi constituite printr-un model mixt: o parte va fi gestionată de o entitate centrală de stat, iar restul va reveni importatorilor de produse petroliere. Sistemul va fi implementat treptat, pe parcursul mai multor ani, pentru a permite acumularea graduală a rezervelor necesare.
Așa cum a scris Logos Press deja, pentru finanțarea acestui mecanism va fi introdus un aport. Mai exact, se introduce o contribuție inclusă în prețul carburanților (benzină, motorină și GPL), în valoare de aproximativ 0,48 lei pe litru sau kilogram în etapa inițială. Din această sumă, o parte va fi utilizată pentru constituirea și administrarea rezervelor de stat de către entitatea special creată, iar o altă parte va acoperi costurile suportate de importatori pentru menținerea acestor stocuri de urgență. Se estimează că, în această fază, costul total anual pentru cetățeni și economie va fi de aproximativ 528 milioane de lei.
După ce sistemul de stocuri va fi complet implementat și rezervele vor fi formate integral, contribuția urmează să scadă la aproximativ 0,25 lei pe litru sau kilogram. În aceste condiții, costul anual total pentru economie este estimat la aproximativ 275 milioane de lei. Scopul acestor măsuri este asigurarea unui mecanism stabil de finanțare pentru crearea și menținerea rezervelor de carburanți necesare în caz de criză sau întrerupere a aprovizionării.
ANRE va avea rolul de supraveghere a obligațiilor impuse importatorilor, în timp ce Ministerul Energiei va coordona implementarea generală a sistemului.
Dacă va fi adoptată, legea va introduce pentru prima dată în Republica Moldova un sistem național complet de securitate a aprovizionării cu produse petroliere, aliniat la standardele Uniunii Europene. Implementarea sistemului va fi realizată gradual, pe o perioadă de până la opt ani, timp în care autoritățile vor dezvolta infrastructura de depozitare, mecanismele de monitorizare și cadrul instituțional necesar.
