Vlad Filat
Declarația a fost făcută de fostul prim-ministru Vladimir Filat. Pe pagina sa de socializare, acesta a prezentat dinamica finanțării Republicii Moldova de la diferite structuri internaționale, în baza căreia își trage concluziile. Acestea ating o problemă serioasă, de aceea Logos Press publică această postare practic neschimbată.
UE vs FMI în portofoliul anual de finanțare
Un semnal clar din partea FMI
Guvernul repetă obsesiv că Moldova beneficiază de sprijin extern, încercând să creeze impresia unei stabilități economice care, în realitate, se sprijină pe baze fragile.
Pentru prima dată în relațiile sale cu Moldova, Fondul Monetar Internațional a decis să oprească finanțarea în cadrul programului activ, ceea ce este interpretat ca un semnal clar de neîncredere în capacitatea actualului guvern de a implementa reformele în curs.
FMI nu lucrează cu percepții sau simpatii politice, ci cu indicatori de performanță. Iar atunci când aceste condiții nu sunt îndeplinite, reacția este dură. În mod tradițional, poziția FMI a servit drept punct de referință pentru alți parteneri externi, ca barometru al sănătății economice și instituționale a unei țări.
Paradoxal, tocmai când acest barometru indică o deteriorare a situației, Uniunea Europeană a decis să continue și chiar să intensifice finanțarea Moldovei nu ca urmare a progreselor interne, ci ca urmare a unei decizii politice.
Această discrepanță între evaluarea tehnică a FMI și decizia politică a UE definește perioada actuală. Ponderea finanțării europene în totalul datoriei externe crește rapid, în timp ce rolul finanțatorilor tradiționali orientați spre performanță și condiționalitate scade semnificativ.
Care sunt pericolele acestei abordări
Această schimbare are un impact structural asupra statului. În absența presiunii reformei, finanțarea externă încetează să mai acționeze ca un catalizator pentru modernizare, devenind un mecanism de menținere a status quo-ului. Banii nu mai determină condițiile, ci doar le amână.
Astfel, proiectele de infrastructură riscă să devină instrumente de redistribuire a resurselor, subvențiile pentru energie se transformă în instrumente de gestionare politică, iar întreprinderile de stat continuă să funcționeze ineficient în lipsa presiunii restructurării.
Cel mai grav semnal apare în structura finanțărilor recente, în special în 2026, când Moldova ajunge să încheie acorduri de împrumut cu UE nu pentru investiții sau dezvoltare, ci pentru a-și îndeplini obligațiile față de alți creditori. Acest mecanism de refinanțare indică intrarea într-un cerc vicios în care împrumuturile nu mai generează creștere economică, ci doar acoperă dezechilibrele existente.
În absența unor reforme reale, acest model devine nesustenabil, deoarece fiecare nouă finanțare amână ajustările inevitabile.
În paralel, dependența de finanțarea externă maschează problemele fundamentale ale economiei reale, care suferă din cauza lipsei investițiilor productive, a capacității instituționale slăbite și a deteriorării mediului economic. Bugetul de stat este susținut de fluxurile externe, însă această stabilitate aparentă nu reflectă consolidarea internă, ci arată o dependență tot mai pronunțată de deciziile externe.
Riscurile finanțării necondiționate
În acest context, trebuie clarificat faptul că finanțarea necondiționată nu este un avantaj, ci un risc serios, deoarece elimină mecanismul de ajustare care obligă guvernele să întreprindă reforme dificile, dar necesare. Atunci când banii continuă să curgă indiferent de rezultate, stimulentele pentru schimbare dispar și sistemul tinde să degenereze.
Astăzi, Moldova nu mai este finanțată pentru că funcționează, fiind considerată relevantă din punct de vedere politic, iar această realitate schimbă natura relațiilor cu partenerii externi.
Istoria economică oferă suficiente exemple care arată că crizele majore nu apar din lipsă de bani, ci din cauza utilizării lor iresponsabile și fără reforme.
În acest sens, principalul risc pentru Republica Moldova nu este încetarea finanțării, ci continuarea ei în absența unor schimbări reale, deoarece acest tip de sprijin nu rezolvă problemele, ci doar le prelungește și le adâncește.
