Da, atunci când prima administrație Trump și-a lansat „Strategia de securitate națională” în 2017, și aceasta a vorbit mult despre suveranitatea națională mai presus de orice. Dar acest document recunoștea în continuare valoarea aliaților Americii și sublinia că „Statele Unite și Europa vor lucra împreună pentru a contracara subversiunea și agresiunea Rusiei”. Această activitate făcea parte, de asemenea, dintr-o strategie mai amplă de „rivalitate între marile puteri”, în care China ocupa un loc proeminent.
De atunci, Rusia a lansat o invazie la scară largă a Ucrainei, iar rolul Chinei a devenit și mai important. Dar a doua administrație Trump se înclină în fața Rusiei, îi critică pe europeni și descrie amenințarea Chinei ca fiind doar economică. Aparent, rivalitatea dintre marile puteri a fost înlocuită de camaraderia dintre marile puteri. America spune acum că este mai interesată de „stabilitate”, care se presupune că poate fi obținută prin colaborarea cu președintele rus Vladimir Putin și în cadrul „celor doi mari” (G2) cu președintele chinez Xi Jinping. Implicația este că marile puteri gândesc la fel. Fiecare își dorește propria sferă de influență și prețuiește puterea în detrimentul principiilor.
După cum au remarcat mulți comentatori, NSS reprezintă o abatere radicală de la politicile și doctrinele anterioare ale SUA. Aceasta prevede o întoarcere la emisfera vestică și semnalează că profitul va prevala asupra principiilor în aproape toate cazurile. De exemplu, Orientul Mijlociu este văzut în primul rând ca o destinație pentru investiții. Politica este complicată, iar acordurile comerciale sunt simple.
Cu toate acestea, condamnarea furtunoasă a Europei iese în evidență, nu în ultimul rând din cauza erorilor din argumentul de bază. NSS susține că „în câteva sau cel mult trei decenii, un număr de membri NATO vor fi predominant non-europeni” și că o Europă condamnată la „ștergerea civilizației” (o formulare despre care mulți cred că a fost inventată de vicepreședintele J.D. Vance) nu poate fi un aliat de încredere. Dar acest lucru este pur și simplu fals. Nu există o singură țară europeană în care „non-europenii” vor începe să constituie o majoritate într-un viitor previzibil. Acest lucru este valabil chiar și pentru țara cu cea mai mare proporție de musulmani, Rusia.
Toată această retorică josnică vine direct de la extremiștii europeni. Este pur și simplu uluitor că ea va modela acum atitudinea Americii față de cei mai puternici și mai apropiați aliați ai săi. Administrația Trump este dispusă să intervină în afacerile interne și în politica țărilor europene prin sprijinirea forțelor „patriotice” – adică a celor care răspândesc aceleași prostii rasiste. Nici măcar Rusia nu a fost atât de nerușinată în ceea ce privește intențiile sale de a interveni în procesele democratice europene.
Rămâne de văzut ce va rezulta din toate acestea. Apropierea de Trump nu poate fi considerată o strategie câștigătoare în alegeri, astfel încât încercările SUA de a se amesteca în Europa ar putea fi la fel de nereușite ca cele ale Rusiei. Dar ar putea provoca mult mai multe daune, având în vedere cât de mult s-au deteriorat deja relațiile transatlantice.
Nu, desigur, noi, europenii, avem o mulțime de probleme. Trebuie să reînviem urgent spiritul de întreprindere, concurența și comerțul global, să consolidăm apărarea și să extindem proiectul nostru de succes de integrare pe întregul continent. Gestionarea migrației este cu siguranță o sarcină dificilă – la fel ca și pentru SUA.
Cu toate acestea, în general, avem societăți incredibil de performante și nu trebuie să uităm acest lucru. Tentativele de asasinat și violența politică sunt extrem de rare aici. Nu avem mulțimi politizate care iau cu asalt parlamentele. Democrațiile noastre rămân deschise și dinamice; cele mai multe dintre ele ocupă primele locuri în clasamentul mondial al libertății presei. Rata de încarcerare a cetățenilor noștri este de o cincime din cea a SUA, iar statisticile noastre privind crimele sunt de multe ori mai mici decât cele din America. Nu avem un deficit comercial uriaș cu restul lumii. Sistemele noastre de sănătate oferă rezultate medicale mai bune și vieți mai lungi decât oriunde altundeva, iar populația UE în ansamblu are un nivel de educație mai ridicat.
Cu siguranță nu suntem în pericol de „dispariție”, așa cum susține în mod absurd NSS. Puține locuri de pe Pământ oferă o calitate a vieții mai bună decât Europa pentru o proporție atât de mare a populației. În loc să încercăm să îngăduim America lui Trump, ar trebui să adoptăm poziții mai ferme, să ne reangajăm în principiile noastre și să sperăm că confuzia ideologică de pe cealaltă parte a Atlanticului va trece curând. Altfel, nu vom fi noi cei care se sinucid civilizațional.
Carl Bildt,
fost prim-ministru și ministru de externe al Suediei.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
