O mare parte a lumii pare să realizeze că tarifele lui Trump sunt iraționale din punct de vedere economic. Desigur, în multe cazuri, economia este irelevantă: Trump folosește tarifele pentru a atinge obiective geopolitice sau pentru a-și repara nemulțumirile personale. Nicăieri acest lucru nu este mai evident decât în cazul tarifului de 50 % impus Braziliei drept pedeapsă pentru urmărirea penală a fostului președinte Jair Bolsonaro pentru instigarea la o tentativă de lovitură de stat inspirată de Trump în 2023, după înfrângerea sa în alegeri.
Cu toate acestea, Trump a crezut întotdeauna că tarifele sunt esențiale pentru îmbunătățirea balanței comerciale a SUA, astfel încât tarifele sale „reciproce” se presupune că reflectă dimensiunea deficitului Americii cu fiecare economie. Economiștii au contestat, în general, aceste afirmații, avertizând că tarifele nu vor face decât să reducă comerțul global al Americii, atât exporturile, cât și importurile. Până în prezent, avertismentele lor dau roade.
Datele pe termen scurt disponibile în acest moment sunt dificil de interpretat, deoarece importurile au crescut brusc la începutul anului în perioada premergătoare aplicării tarifelor. Dar, dacă Trump a avut dreptate cu privire la impactul tarifelor, această „cocoașă” ar fi trebuit să fie deja compensată de scăderea importurilor, pe măsură ce comercianții reduc stocurile. În schimb, importurile americane din prima jumătate a anului 2025 au depășit nivelurile din 2024. În iulie, deficitul lunar al comerțului cu mărfuri al Americii a fost de 103 miliarde de dolari – aproape același nivel ca în anul precedent. Iar deficitul comercial cumulat al SUA a crescut: în prima jumătate a acestui an, acesta a fost cu aproximativ 160 de miliarde de dolari mai mare decât în prima jumătate a anului 2024.
Există două motive evidente pentru care cererea de importuri din SUA a rezistat tarifelor lui Trump: economia americană continuă să înregistreze performanțe puternice, iar ratele tarifare au rămas, în medie, mult sub cele anunțate de Trump în aprilie. De fapt, Trump a „suspendat” aceste tarife aproape imediat, ceea ce s-a dovedit a fi doar începutul unui șir descurajant de amenințări tarifare, anulări, anunțuri, suspendări și „acorduri” vagi. De exemplu, cu Japonia și Regatul Unit, care prevăd tarife americane de 10-15 %, împreună cu condiții privind investițiile și energia.
Din fericire, există o modalitate simplă de a determina cât de restrictivă este de fapt politica comercială a lui Trump, în ciuda discrepanțelor dintre anunț și execuție: împărțiți veniturile tarifare la volumul importurilor. Raportul rezultat este tariful mediu efectiv. Iar în cazul SUA de astăzi, acest raport este mult mai mic decât ar sugera declarațiile Casei Albe.
Potrivit Comisiei americane pentru comerț internațional, SUA au colectat 28 de miliarde de dolari în venituri tarifare în iulie, echivalentul a 10% din importuri (283 de miliarde de dolari). Aceasta este cu opt puncte procentuale mai mare decât nivelul din ianuarie – o creștere care, deși fără precedent, este prea mică pentru a avea un impact imediat puternic asupra fluxurilor comerciale. Începând cu luna mai, SUA a impus partenerilor săi comerciali tarife în medie de 9-10%, în parte din cauza faptului că aproximativ jumătate din toate importurile din SUA sunt încă importate fără taxe vamale. Faptul că majorările tarifare au rămas relativ reduse în practică explică de ce impactul lor asupra inflației din SUA a fost neglijabil până în prezent.
Există variații considerabile în ceea ce privește ratele tarifare aplicate de diferiți parteneri comerciali ai SUA. În timp ce majoritatea importurilor din China sunt supuse unor taxe de peste 50% – cu o rată tarifară medie de 40% – mai puțin de 10% din importurile canadiene nu sunt supuse deloc tarifelor. UE se situează undeva la mijloc: 60 % din exporturile sale sunt supuse unor tarife, de obicei în intervalul de 15 % (cu excepția automobilelor, pentru care Trump a impus un tarif de 25 %), rezultând un tarif mediu de mai puțin de 10 %. Aceste cifre infirmă rapoartele conform cărora Trump a „înmuiat” China și a tratat aliații SUA mai aspru.
Acordul-cadru comercial pe care UE l-a negociat recent cu administrația Trump este o dovadă în plus a avantajelor relative continue ale aliaților SUA. Deși mulți au criticat UE pentru capitularea sa în fața lui Trump, acordul va plasa tarifele la importurile europene mult sub cele cu care se confruntă China și chiar puțin sub cele cu care se confruntă aliații asiatici ai Americii, precum Japonia și Coreea de Sud. Doar Canada și Mexicul se află într-o poziție semnificativ mai bună decât UE , deoarece acordul de facto SUA-Mexic-Canada rămâne în mare parte intact (deși niciuna dintre aceste economii nu poate concura cu un gigant al exporturilor precum UE).
În ceea ce privește tarifele, lătratul lui Trump s-a dovedit până acum mai rău decât mușcătura sa. Deși actuala politică comercială a SUA va avea un impact moderat asupra fluxurilor comerciale ale țării, aceasta nu va schimba sistemul comercial mondial – atâta timp cât restul lumii evită exemplul lui Trump și rămâne angajată în favoarea comerțului deschis.
Daniel Gros,
director al Institutului pentru Politici Europene din cadrul Universității Bocconi.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
