Mircea Baciu, antreprenor
Prima și cea mai acută problemă astăzi este deficitul de forță de muncă. Spunem de mulți ani că disponibilitatea forței de muncă calificate și relativ ieftină este unul dintre principalele avantaje ale Moldovei pentru atragerea investițiilor străine. Dar vremurile și realitatea se schimbă. Iar astăzi, deficitul de forță de muncă, chiar și necalificată, devine principalul factor de descurajare nu numai pentru investitorii străini, ci și pentru întreprinderile locale. În consecință, aceasta este și principala frână în calea dezvoltării economice a țării.
În ultimii ani, numărul forței de muncă din Moldova a scăzut constant. Astfel, în 2024 numărul populației economic active în vârstă de 15 ani și peste este de 889,1 mii persoane, cu 4,3% mai puțin decât în anul precedent. În același timp, numărul populației ocupate a scăzut cu 3,7%, ajungând la 853,9 mii persoane.
Vorbind despre deficitul de forță de muncă, ar trebui evidențiate două tendințe. Prima este o ieșire masivă a populației însoțită de o scădere a natalității și o creștere a mortalității. Numai în ultimii ani, numărul persoanelor care locuiesc în Republica Moldova a scăzut cu mai mult de 240 de mii. Deosebit de alarmant este faptul că numărul tinerilor sub 34 de ani a scăzut cu aproximativ 150.000. Cu alte cuvinte, vorbim despre o forță care ar trebui să ducă economia națională înainte.
A doua tendință este procesul accelerat de urbanizare, cu care Moldova se confruntă de mai bine de un deceniu. În timp ce recensământul populației și al locuințelor din 2014 a arătat că fiecare al cincilea locuitor al țării trăia în Chișinău, conform recensământului din 2024, fiecare a treia persoană care trăiește în Moldova s-a stabilit în capitală. Această migrație internă a privat practic agricultura, pescuitul, silvicultura și alte domenii importante de activitate, legate într-un fel de mediul rural, de forța de muncă necesară.
O altă mare problemă pentru piața muncii este instabilitatea cauzată de schimbarea frecventă a locului de muncă de către un număr mare de lucrători. Iar această tendință devine din ce în ce mai evidentă. De exemplu, în 2024, 11,9 % dintre lucrători și-au exprimat intenția de a schimba locul de muncă, iar principalul motiv a fost dorința de a obține venituri mai mari. În aceste condiții, unii angajatori sunt nevoiți să crească salariile pentru a-și păstra angajații. Pe de o parte, acest lucru este bun, deoarece veniturile unei anumite categorii de lucrători cresc. Dar, pe de altă parte, aceasta reduce atractivitatea investițională a Republicii Moldova. Unii investitori acordă o atenție deosebită disponibilității și calificării forței de muncă de pe piața pe care doresc să intre, iar dacă aceasta este relativ scumpă, ei aleg țările cu forță de muncă mai ieftină.
O altă problemă importantă a pieței muncii din Moldova rămâne participarea relativ scăzută a tinerilor la forța de muncă generală. De exemplu, aproximativ 13,5 la sută dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani nu lucrează și nici nu urmează cursuri de formare. Aceștia sunt în afara pieței muncii și nu există niciun motiv să credem că integrarea acestei categorii importante se va produce în viitorul apropiat.
În prezent, statul este preocupat de rezolvarea problemei lipsei forței de muncă și acest lucru este firesc, deoarece fără soluționarea acesteia potențialul economiei naționale va scădea, iar atragerea de noi investiții din străinătate va fi exclusă. Cu toate acestea, statul este mai preocupat de liberalizarea pieței muncii, adică de îmbunătățirea condițiilor de atragere a cetățenilor din alte țări care ar putea acoperi deficitul de forță de muncă de pe piața internă. Acesta este un efort important, dar insuficient.
În egală măsură, statul ar trebui să aibă grijă să restructureze sistemul de educație și formare, ceea ce ar face posibilă atragerea pe piața forței de muncă a celor 13,5% de tineri sub 24 de ani care se află în prezent în afara acesteia. De asemenea, statul ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare un proces de recalificare a forței de muncă existente, bazat pe nevoile reale ale sectoarelor-cheie ale economiei naționale.
Am menționat mai sus că emigrarea și migrația internă au lăsat sectoare importante neacoperite în ceea ce privește nevoile de forță de muncă. Recalificarea și relocarea geografică internă ar rezolva această problemă. În al treilea rând, sunt necesare programe de stat care să ofere oportunități compatrioților din diaspora de a se întoarce acasă. În prezent, statul este pregătit să sprijine doar compatrioții care se întorc și își deschid propria afacere, dar nu și pe cei care doresc doar să se întoarcă pentru un loc de muncă plătit decent. În acest caz, ar putea fi utilizat și un mecanism național amplu de stimulare a entităților comerciale să creeze locuri de muncă special pentru compatrioții care doresc să se întoarcă acasă. Sunt de acord că o astfel de abordare se apropie de discriminare, dar dacă acționăm cu prudență și într-un mod echilibrat, pot fi găsite soluții și aici.
Am dat doar câteva exemple de soluții posibile, dar ar putea fi mult mai multe. În acest stadiu, este important să înțelegem cât de grave sunt problemele cu care se confruntă piața muncii și cât de important este să le abordăm acum. La urma urmei, mâine ar putea fi prea târziu.
Dacă profunzimea și complexitatea problemelor de pe piața muncii sunt înțelese la nivel de stat și se iau măsuri adecvate, cu siguranță se vor găsi toate soluțiile necesare. Mediul de afaceri este gata să se implice în acest proces cu viziunea sa și cu propuneri concrete.
Atunci piața muncii din Republica Moldova va reveni la normal, ceea ce este important pentru economie și pentru țară în ansamblu.
