Valeriu Kicean
Continuare. Începutul – în nr. 22 din 13.06.2025.
De ce reforme avem nevoie?
Reforma administrativă presupune restructurarea instituțiilor prin reorganizare, fuziuni și chiar lichidare, în special la nivelul administrației centrale și locale. Ar trebui să includă, de asemenea, restructurarea administrativ-teritorială, o „datorie” perenă a clasei politice. Scopul acestei reforme este de a descentraliza procesul decizional, de a face o distincție clară între politicile publice și funcțiile administrative și cele operaționale, de a delega competențe pe verticală și, dacă este necesar, pe orizontală, precum și de a elimina actorii și funcțiile duplicative.
Aceste măsuri cuprinzătoare ar trebui să reprofesionalizeze procesul de gestionare, să reducă birocrația și să limiteze interferența statului atât în economie, cât și în relațiile cu cetățenii. Moldova are nevoie de o structură de stat mică și cu costuri reduse, cu un aparat eficient și profesionist.
Programele de management sectorial ar trebui să contureze clar prioritățile politicilor publice și un calendar de măsuri proactive, axate pe rezultate tangibile și sincronizate pe imperativul minimizării crizelor sistemice.
Reformele prioritare ar trebui să includă următoarele:
Reforma administrativă ar trebui să vizeze o restructurare profundă a instituțiilor statului și reorganizarea administrativ-teritorială în vederea revizuirii și optimizării rețelei și a personalului tuturor instituțiilor statului, fără excepție. Problema legitimării responsabilității miniștrilor de a asigura transparența și eficiența gestionării instituționale este importantă. În același timp, profesionalizarea și depolitizarea funcției publice ar trebui să devină priorități reale prin restabilirea principiilor meritocrației și introducerea unor mecanisme transparente de recrutare, inclusiv crearea unei rezerve adecvate. Principiul fundamental care ar trebui urmat exclusiv de către toți este inadmisibilitatea interferenței liderilor politici (și a anturajului acestora) în procesele privind gestionarea instituțională și corporativă.
Reforma economică implică o inventariere completă a tuturor întreprinderilor de stat și municipale pentru a identifica entitățile viabile care pot fi restructurate operațional și financiar, cu ajutorul creditorilor publici și privați. În același timp, entitățile economice „găuri negre” ar trebui eliminate în mod decisiv prin privatizare sau lichidare. Sprijinirea spiritului antreprenorial prin dereglementare, stimulente fiscale și de creditare este esențială pentru dezvoltarea unei economii dinamice și competitive. În această privință, este esențial să se identifice 1-2 sectoare-cheie ale economiei, cum ar fi agro-procesarea și construcțiile, care vor crea locuri de muncă și vor asigura o creștere economică durabilă. De asemenea, cred că este recomandabil să se lanseze un proiect de restructurare financiară și operațională pentru sectoarele horticulturii și viticulturii, cu scopul de a crea locuri de muncă și de a adăuga valoare.
Reforma fiscală: regândirea și adoptarea unui nou concept fiscal, urmată de elaborarea unui Cod fiscal modernizat, în conformitate cu standardele și bunele practici europene. Fiscalitatea ar trebui să devină (de asemenea) un instrument de stimulare pentru revitalizarea economiei reale.
Reforma pensiilor: revizuirea legislației privind crearea unui sistem unificat de pensii publice (așa-numitele pensii ocupaționale) bazat pe principiul contribuțiilor. Înlocuirea pensiilor speciale cu pensii bazate pe venituri și contribuții.
Reforma remunerării muncii: adoptarea a trei legi privind remunerarea în sectorul public a angajaților din sectorul public și a celor angajați în instituții și entități economice extrabugetare. Scopul este de a elimina denaturările și dezechilibrele în remunerarea muncii și de a recompensa remunerarea pe baza eficienței și productivității. Introducerea unor criterii clare și a unor indicatori de performanță măsurabili este o condiție prealabilă pentru gestionarea instituțională și corporativă a tuturor structurilor de stat (inclusiv a entităților economice).
Pentru a relansa arhitectura instituțională, Moldova are nevoie urgentă de o instituție politică credibilă, capabilă să convingă cetățenii că reformele propuse sunt singura soluție pentru modernizarea guvernanței și redresarea sa socio-economică. Stabilitatea politică și buna guvernanță sunt fundamentale pentru restabilirea încrederii publice și atragerea investițiilor, contribuind astfel la o creștere economică durabilă.
În ultimele trei decenii, Moldova a fost în permanență în căutarea unei direcții clare. În ciuda unor progrese în transformarea pieței și a pașilor către integrarea europeană, compoziția instituțională internă nu poate fi recunoscută ca fiind funcțională. Principalul motiv este absența unei clase politice preocupate în mod responsabil de funcționarea instituțiilor statului și de crearea unui mediu economic atractiv și competitiv.
Partidele politice ar trebui să prezinte cetățenilor programe economice clare, susținute și adaptate la nevoile reale ale țării. Capacitatea instituțională ar trebui să fie transformată și modernizată prin personal înalt profesionist și erudit pentru a dezvolta și a pune în aplicare micro- și macro-politici publice eficiente.
În loc de concluzie
În această lume, cu marile sale provocări și marea sa imprevizibilitate – economică și geopolitică – este important să apărăm ceea ce am câștigat: libertatea și noile valori democratice, chiar dacă uneori suntem dezamăgiți. Parafrazând o remarcă recentă a unui politician străin, invit opinia publică, și mai ales clasa politică, să reflecteze la următoarele: democrația nu este un dat, libertatea nu este un dat. Iar Republica Moldova nu este un dat. Dacă vrem să învățăm lecții din istorie, trebuie să o cunoaștem „așa cum a fost” (Ranke). De regulă, se învață mai multe lecții din eșecuri decât din succese.
Având în vedere cele de mai sus, cred că este timpul ca Republica Moldova să se angajeze în reforme reale, autoritățile renunțând la exercițiile retorice și dovedindu-și angajamentul și voința politică pentru schimbările inevitabile. Numai astfel vom putea construi un stat modern, funcțional și responsabil, capabil să asigure bunăstarea cetățenilor săi.
Republica Moldova nu-și mai poate permite să oscileze între măsuri temporare și soluții incomplete; a venit timpul unei strategii economice solide, capabilă să asigure dezvoltarea durabilă și egalitatea socială. În consecință, pentru a depăși ciclul fatal al speranțelor și dezamăgirilor, clasa politică nu ar trebui să ezite să întreprindă o reluare efectivă a reformelor structurale amânate.
Una dintre cele mai importante soluții, date fiind circumstanțele, ar putea fi inițierea și convenirea cu partenerii strategici, în special UE, a unui plan de redresare și reziliență, a cărui implementare riguroasă ar fi condiționată de accesul la fondurile de dezvoltare (după modelul românesc).
Concluzia este puțin măgulitoare, dar fără echivoc: realitatea este dramatică și nu mai există timp pentru ezitare și indecizie. Este necesar să ne unim și să „drenăm mlaștina”. Republica Moldova trebuie să se reconstruiască. Și să fie de partea bună a Istoriei.
Valeriu Citzan,
economist, fost ministru al Finanțelor al Republicii Moldova
