În timp ce plângem moartea Papei Francisc, sperăm că după Duminica Paștelui, chiar și cele mai mici acte de bunătate vor da roade dincolo de imaginația noastră. Amintiți-vă cum, pentru cei cinci mii de oameni înfometați, ucenicii au putut găsi doar cinci pâini și câțiva pești. Dar a fost suficient pentru a-i hrăni pe toți – cu binecuvântarea Domnului care trimite recolta.
Lumea noastră este măcinată de sărăcie și violență (iar aceste probleme par insolubile) exact când ordinea mondială postbelică este pe cale să se prăbușească. Organizațiile caritabile creștine joacă un rol admirabil în alinarea acestei suferințe – ne amintim, printre altele, de Catholic Relief Services (CRS), World Vision, Samaritan’s Purse și Jesuit Refugee Services (JRS). Atunci când atât de mulți oameni nu au nicio speranță pentru viitor, activitatea acestor organizații din SUA și din întreaga lume este fundamentală pentru credința noastră.
Acest rol va deveni și mai important în următorii ani, pe măsură ce majoritățile economice reduc bugetele de ajutor pentru țările străine, ceea ce va face mult rău oamenilor fără apărare – fiecare făcut după chipul lui Dumnezeu. Din ianuarie, mai mult de 68 000 de adulți și mai mult de 142 000 de copii au murit deja din cauza faptului că America aproape a înghețat finanțarea și planificarea ajutorului extern, potrivit unei noi inițiative digitale a Universității din Boston.
Iudaismul și islamul susțin, de asemenea, că donațiile caritabile sunt necesare pentru viața credincioșilor, nu pot fi aruncate. Cuvântul englez caritate provine din latinescul caritas, care înseamnă „dragoste”. În acest sens, caritatea exprimă baza fundamentală a demnității umane: capacitatea de a dărui și capacitatea de a primi un dar fără rușine.
Da, uneori dăruirea poate fi condescendentă și înjositoare, perpetuând o cultură a dependenței. Dar nu așa funcționează majoritatea organizațiilor caritabile. Dimpotrivă, acestea recunosc faptul că cei mai lipsiți de apărare dintre noi sunt martori ai aspectelor adesea uitate ale demnității umane: rezistența, solidaritatea, ajutorul reciproc, credința în Dumnezeu, încrederea în celălalt, recunoștința. Isus spune că oricine îi ajută pe „unul dintre cei mai mici dintre aceștia” îi dă lui.
A te îndepărta de cei mai săraci înseamnă a te îndepărta de Dumnezeu. Mai presus de toate, ajutorul susține viața de familie, în special femeile și copiii, pe care este de neconceput să îi abandonezi. Nikolai Berdyaev, un filosof existențialist rus, scria: „Pâinea pentru mine este o chestiune materială, pâinea pentru altul este o chestiune spirituală”. Pentru creștini, actul suprem de dăruire este demonstrat de faptul că Hristos și-a vărsat sângele pe cruce. Pentru noi toți, credincioși sau nu, caritatea este sângele care circulă în corpul societății, hrănind viața cu bunătatea sa.
În acest context, rapoartele recente ale Reuters și Bloomberg, precum și ale New York Times și Financial Times, conform cărora guvernul SUA ar putea impune noi restricții asupra donațiilor caritabile, sunt profund îngrijorătoare. Capacitatea organizațiilor caritabile și a fundațiilor de a funcționa și de a furniza ajutor fără impedimente în SUA și în întreaga lume este importantă nu numai pentru cei care primesc acest ajutor, ci și pentru cei care îl oferă. O societate în care caritatea este restricționată în mod deliberat se condamnă singură la sărăcie – financiară și morală.
Papa Francisc și-a dedicat viața slujirii celor săraci și combaterii nedreptății. Merită să reflectăm la ultimul său discurs de Paște , „Către cetate și lume” („Urbi et Orbi”): „Fac apel la toți cei care dețin poziții politice responsabile în lumea noastră să nu cedeze logicii fricii, care nu duce decât la izolarea de ceilalți, ci să folosească resursele disponibile pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, pentru a combate foametea și pentru a încuraja inițiativele care promovează dezvoltarea”.
Speranța, credința și caritatea sunt valori fundamentale ale creștinismului. În timp ce speranța aproape că a dispărut pentru mulți dintre noi în acest Paște, credința noastră rămâne puternică, la fel ca angajamentul nostru comun față de caritate.
Timothy Radcliffe,
primul englez care a fost ales Maestru al Ordinului
Ordinul dominican mondial în istoria sa de 800 de ani;
ridicat la rangul de cardinal de către Papa Francisc la 9 decembrie 2024.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
