UE Foto 2eu.brussels
După cum subliniază 2EUBrussels, printre opțiunile discutate se numără reducerea domeniilor în care un stat membru poate bloca o decizie, instituții europene mai flexibile, posibilitatea ca grupuri mai mici de state să avanseze mai repede, precum și garanții mai solide împotriva încălcării valorilor UE după aderare.
Potrivit publicației, Comisia Europeană începe să reorienteze discuția privind extinderea de la întrebarea dacă țările candidate sunt pregătite pentru aderare către o altă problemă: dacă Uniunea Europeană este pregătită să funcționeze cu un număr mai mare de membri. Într-un discurs ținut la conferința ambasadorilor, consulilor generali, consulilor și atașaților militari de la Zagreb, pe 25 august, comisarul pentru extindere, Marta Kos, a afirmat că următoarea etapă trebuie să combine pregătirea candidaților cu reformarea modului de funcționare al UE.
„Momentul de la Helsinki” pentru UE
Calendarul prezentat de Kos plasează această discuție în centrul agendei europene din toamnă. Comisia își va prezenta în septembrie ideile privind pregătirea Uniunii, iar liderii statelor membre vor discuta despre extindere în cadrul Consiliului European din octombrie.
Comisarul pentru extindere a comparat acest moment cu reuniunea de la Helsinki din 1999, când liderii europeni au început să pregătească Uniunea instituțională pentru valul de extindere care urma să includă zece noi state în 2004.
În acest context, Marta Kos a descris viitoarea discuție drept „momentul de la Helsinki” al generației actuale și a evidențiat patru provocări pe care Uniunea trebuie să le rezolve pentru a construi consensul politic necesar în vederea acceptării noilor membri.
Prima se referă la consecințele economice și bugetare ale extinderii. A doua – la capacitatea instituțiilor de a lua decizii într-o Uniune mai mare. A treia se referă la apărarea valorilor și a securității Europei după aderare. Iar a patra – la modificarea procesului de extindere, astfel încât țările candidate să poată fi integrate treptat până la obținerea statutului deplin de membru.
În opinia comisarului european, o Uniune mai mare are nevoie de reforme serioase pentru a-și menține capacitatea de a acționa și de a se adapta rapid în contextul crizelor.
Marta Kos susține că schimbările în procesele decizionale și în arhitectura instituțională pot fi realizate fără modificarea tratatelor, ceea ce ar necesita negocieri îndelungate și un proces de ratificare imprevizibil în țările membre. În opinia sa, acesta este un aspect foarte important pentru reforma propusă.
Acest lucru ar putea însemna, de asemenea, reducerea numărului de domenii în care un singur stat membru poate bloca acțiunile tuturor celorlalte. În plus, aceasta ar putea implica optimizarea structurii instituțiilor UE, a subliniat Kos.
Ea a menționat, de asemenea, mecanismul „cooperării aprofundate” — un instrument juridic care permite unui grup de țări din UE să promoveze o anumită inițiativă, chiar dacă celelalte state membre nu sunt pregătite pentru aceasta. Acest mecanism a mai fost utilizat anterior, în special în cadrul Acordului Schengen și la introducerea monedei euro.
Probleme-cheie și soluții
Prezentând esența celor patru probleme identificate de ea, Marta Kos a subliniat că fiecare dintre acestea reprezintă atât noi oportunități, cât și provocări și riscuri pentru Uniune.
În ceea ce privește prima problemă, Comisia pornește de la ideea că aderarea unor noi state poate aduce atât beneficii, cât și costuri pentru statele membre actuale. Kos a afirmat că, acolo unde integrarea riscă să afecteze negativ interesele unor state membre, trebuie pregătite măsuri de protecție și perioade de tranziție, pe modelul instrumentelor utilizate în extinderile anterioare.
În același timp, viitoarea arhitectură trebuie să permită bugetului UE să continue finanțarea priorităților comune după creșterea numărului de beneficiari, a subliniat comisarul european.
A doua problemă – funcționarea structurii instituționale a UE – poate genera, totuși, cea mai complexă dezbatere, consideră Kos. Ea a menționat că Uniunea trebuie să devină mai flexibilă și capabilă să reacționeze rapid în perioadele de criză.
În același timp, reprezentanta Comisiei Europene consideră că tratatele actuale oferă deja posibilități importante de a schimba modul în care se iau deciziile, fără a fi necesară rescrierea tuturor tratatelor.
Una dintre opțiunile declarate în mod explicit este reducerea numărului de domenii în care un singur stat membru poate bloca o decizie pentru întreaga Uniune.
Marta Kos nu a precizat în ce domenii politice ar trebui eliminată sau limitată procedura de unanimitate și nu a prezentat o propunere legislativă concretă, dar a indicat această chestiune ca fiind una dintre soluțiile care trebuie analizate pentru o Uniune cu un număr mai mare de membri.
Comisarul a menționat, de asemenea, posibilitatea unor instituții europene mai mici. În discursul său nu se precizează dacă acest lucru va însemna o modificare a numărului de comisari, a dimensiunii Parlamentului European sau a altor structuri instituționale, și nu se stabilește un model pe care Comisia l-ar fi adoptat deja. Detaliile ar trebui să facă parte din discuțiile pregătite pentru luna septembrie.
O altă soluție ar putea fi utilizarea mai frecventă a integrării diferențiate. Atunci când nu toate statele membre sunt pregătite să avanseze cu aceeași viteză, Kos consideră că grupurile mai mici pot avansa, folosindu-se de experiența spațiului Schengen și a monedei euro, unde participarea nu a fost identică de la început pentru toate statele UE.
A treia problemă este protecția Uniunii după aderarea noilor membri. Comisia plasează statul de drept în centrul procesului de aderare și solicită candidaților un istoric verificabil al punerii în aplicare a reformelor și al respectării angajamentelor.
Cu toate acestea, Kos consideră că verificarea înainte de aderare nu mai este suficientă și că Uniunea trebuie să aibă posibilitatea de a preveni sau de a remedia încălcările principiilor fundamentale chiar și după ce un stat a devenit membru.
În acest context, comisarul a folosit una dintre cele mai puternice formulări din discursul său: „Trebuie să ne asigurăm că nu vom lăsa să intre cai troieni. Nici astăzi, nici peste 10 sau 20 de ani”.
Pentru Moldova, este important de remarcat că criteriul strategic capătă, de asemenea, o importanță sporită în evaluarea candidaților.
Kos a afirmat că aderarea nu mai poate fi redusă la transpunerea legislației europene și la îndeplinirea formală a capitolelor de negociere, întrucât alegerile făcute în domenii precum energia, transporturile, comerțul, apărarea și securitatea reflectă orientarea strategică reală a țării.
Mesajul Comisiei Europene este mai mult decât clar: țările candidate la aderarea la UE trebuie să opteze cu adevărat pentru Europa, inclusiv pentru securitatea comună și valorile Uniunii. Această condiție capătă o importanță sporită în contextul în care Comisia privește extinderea ca pe un instrument geopolitic pentru reducerea zonelor vulnerabile de pe continent.
Cu alte cuvinte, extinderea nu mai este percepută ca un proces de creștere administrativă a numărului de membri ai Uniunii, ci mai degrabă ca o modalitate de stabilizare strategică a continentului și de consolidare a capacității europene de a-și apăra interesele.
Această schimbare de context stă la baza celei de-a patra direcții propuse de Comisie: renunțarea la logica „totul sau nimic”, în care un candidat beneficiază de aproape toate avantajele aderării abia după finalizarea unui proces care poate dura ani sau decenii. Bruxelles dorește forme mai ambițioase de integrare treptată, în special în sectoarele care prezintă o valoare strategică atât pentru statele membre actuale, cât și pentru viitorii membri.
Marta Kos a menționat exemple deja existente ale acestei integrări. Companiile din Skopje, Podgorica și Belgrad pot utiliza Zona Unică a Euro pentru transferuri în euro, iar rețelele energetice ale Ucrainei și Moldovei sunt sincronizate cu rețeaua electrică europeană. Pentru Comisie, aceste legături trebuie extinse la infrastructurile și sectoarele de care depinde funcționarea Uniunii.
Accelerarea procesului de extindere și înăsprirea criteriilor
Deocamdată nu este clar cum vor fi primite în capitalele europene propunerile Comisiei Europene, prezentate de Marta Kos la Zagreb. Și care vor fi, în cele din urmă, schimbările în urma discuțiilor din cadrul Comisiei și al Parlamentului European.
Unele țări din UE și-au exprimat deja de mai multe ori dezacordul față de metodele de guvernare ale Comisiei Europene. Se exprimă, de asemenea, temeri că limitarea „dreptului de veto” va îngropa definitiv principiul-cheie al existenței Uniunii Europene – egalitatea tuturor membrilor. Astfel, Uniunea se va diviza între cei care iau decizii în numele tuturor și cei care rămân în rândul statelor de „clasa a doua”.
Cu toate acestea, Marta Kos este plină de optimism. Potrivit comisarului, în primele opt luni ale anului 2026 au fost deschise și încheiate mai multe capitole de negociere decât în oricare dintre ultimii 25 de ani, ceea ce va face din 2026 un an record pentru progresul procesului de extindere.
În opinia sa, Muntenegru este cel mai aproape de finalizarea negocierilor dintre actualii candidați activi. Albania a depășit un prag intermediar important în ceea ce privește statul de drept și a început procesul de închidere a capitolelor.
În ceea ce privește Ucraina și Moldova, Kos a afirmat că ambele țări au înregistrat progrese tehnice semnificative în ultimii doi ani în ceea ce privește întregul act european și au transferat acum o parte din responsabilitate statelor membre. Ea le-a îndemnat să răspundă la reformele întreprinse, deschizând în mod oficial toate clusterele de negocieri rămase.
Aceasta este o declarație foarte importantă pentru Chișinău. Progresul tehnic al unui candidat nu duce automat la deschiderea unei noi etape a negocierilor. Statele membre controlează aceste decizii în cadrul Consiliului, iar avansarea procesului necesită un consens politic. Comisia poate evalua gradul de pregătire și poate recomanda trecerea la etapa următoare, dar nu poate înlocui acordul statelor membre.
La ce să ne așteptăm
Propunerile din septembrie nu vor decide cine va adera și când, și nu vor modifica automat tratatele europene. Cu toate acestea, ele vor deschide discuția privind condițiile în care Uniunea, cu peste 27 de membri, va putea funcționa fără a fi paralizată în procesul decizional, va putea finanța politicile comune și va putea preveni situațiile în care un nou membru schimbă în mod fundamental orientarea politică după aderare.
Astfel, discuțiile din octombrie vor pune pentru prima dată, în etapa actuală a extinderii, pregătirea instituțională a Uniunii pe aceeași linie cu progresele înregistrate de țări candidate. Pentru Bruxelles, ritmul procesului și geopolitica fac imposibilă așteptarea momentului în care toate negocierile sunt aproape finalizate pentru a începe reforma internă.
Extinderea UE necesită îndeplinirea criteriilor de aderare de către fiecare candidat și acordul tuturor statelor membre cu privire la etapele decisive ale procesului.
Comisia nu a prezentat încă propuneri detaliate și nu a precizat în declarația sa care domenii ar putea trece de la unanimitate la alte forme de vot, care instituții ar putea fi redimensionate sau ce instrumente noi vor apăra valorile Uniunii după aderare. Aceste elemente trebuie să facă parte din dezbaterea politică din toamnă.
Însă este deja clar că toamna politică va fi fierbinte și marcantă pentru UE. De deciziile adoptate și de reformele instituționale din interiorul UE depinde strategia sa geopolitică pentru următorii ani și chiar decenii.
Republica Moldova, la fel ca și alte țări candidate, nu doar depinde de aceste decizii, ci și acționează, în mare măsură, ca un catalizator direct al acestora.
Abonați-vă la actualizările noastre
