Într-un interviu acordat agenției britanice de analiză ICIS, Sergiu Lica, șeful departamentului de tranzacționare a gazelor naturale al operatorului public de distribuție Energocom, a declarat că noile reguli ar putea evidenția tensiunile crescânde dintre structura pieței UE și realitățile normative cu care se confruntă părțile contractante ale Comunității Energetice.
Conform noului regim, operatorii sistemelor de transport al gazelor naturale vor fi obligați să ofere pachete de produse la punctele de interconectare cu țările terțe, inclusiv la granița Moldovei cu România. Reguli similare se vor aplica și între părțile contractante ale Comunității Energetice, inclusiv la granița dintre Moldova și Ucraina.
Această măsură vizează simplificarea transportului transfrontalier de gaze prin combinarea capacităților de intrare și ieșire într-un singur produs, optimizarea procesului de rezervare și facilitarea tranzacțiilor pe hub-uri virtuale, și nu la frontierele fizice.
Există probleme
Cu toate acestea, Lica a subliniat că condițiile juridice și fiscale care stau la baza capacităților de pachet în cadrul UE lipsesc în mare măsură în Moldova și în alte jurisdicții ale Comunității Energetice.
El a afirmat că firma Energocom este pregătită să respecte regulile, dar alte companii mai mici, care activează deja în regiune, ar putea fi excluse de pe piață, ceea ce ar limita concurența regională atât de necesară.
Pot apărea complicații din cauza unei serii de bariere legate de diferențele dintre jurisdicțiile UE și ale Comunității Energetice.
Prima se referă la regulile de licențiere.
De exemplu, o companie moldovenească care dorește să obțină acces direct la capacitățile interconectate de la granița cu România trebuie să respecte normele românești de licențiere, care impun companiilor din afara UE să înființeze o reprezentanță locală.
O companie cu sediul în UE ar putea evita această cerință, dar ar trebui totuși să depună o garanție financiară de aproximativ 1 milion de euro. Potrivit lui Lika, acest lucru ar fi costisitor.
A doua problemă identificată se referă la regimul fiscal la granița cu Ucraina, unde a început deja implementarea sistemului de capacități de interconectare. Comercianții din UE pot obține acces la sistemul ucrainean de transport prin acorduri vamale speciale, dar participarea la punctul de tranzacționare virtual al țării necesită o tranzacție completă de import, ceea ce implică o taxă pe valoarea adăugată de 20%, care în prezent nu este rambursabilă.
Lica a plasat ambele bariere într-un context mai larg: neconcordanța dintre normele aplicate în interiorul UE și cele în vigoare la granița cu statele din afara Uniunii, inclusiv Republica Moldova, Serbia și Ucraina. Fiind, în esență, o construcție europeană, problema capacităților de interconectare nu poate fi rezolvată doar prin intervenția guvernelor naționale, a subliniat el.
Deocamdată sunt posibile doar soluții temporare
În calitate de viitoare state membre ale UE, Republica Moldova și Ucraina trebuie să-și alinieze legislația, inclusiv în domeniile energetic și fiscal, la acquis-ul comunitar european.
Cu toate acestea, până la aderarea la UE, prevăzută pentru anul 2030, punerea în aplicare deplină a conceptului de capacități interconectate rămâne blocată din cauza lipsei unui cadru fiscal care să o susțină în cadrul UE.
