Imediat după alegeri, Merz a început negocierile pentru o coaliție cu Partidul Social Democrat (SPD). Această formulă testată în timp (a patra coaliție între CDU și SPD din 2005) va oferi mai multă coeziune ideologică și stabilitate decât precedenta coaliție „semaforizată” (SPD, Liberi Democrați, Verzi), care a fost ruptă de contradicții. Cu toate acestea, principalul lucru este schimbarea ponderii politice de la centru-stânga la centru-dreapta, care apropie guvernul german de președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen și de liderul Partidului Popular European (PPE) Manfred Weber.
Acest trio de creștin-democrați germani este capabil să realizeze reformele economice care vor oferi impulsul necesar competitivității Europei. Da, există diferențe notabile în abordările lor privind bugetul. Von der Leyen, inspirată de raportul lui Mario Draghi privind consolidarea economiei blocului comunitar, pune accentul pe stimularea ofertei, în timp ce „Programul 2030” al lui Merz se concentrează mai mult pe reducerea cheltuielilor sociale, introducerea de scutiri fiscale pentru întreprinderile mici și mijlocii și reducerea costurilor crescute care afectează negativ giganții industriali germani, inclusiv ThyssenKrupp și Volkswagen. Mai important, Merz și Weber sunt îngrijorați de faptul că inițiativele ecologice și obiectivele climatice împiedică creșterea economică.
Cu toate acestea, cei trei au și multe în comun, ceea ce le permite să colaboreze în patru domenii-cheie. În primul rând, von der Leyen, Merz și Weber pot lucra împreună pentru a elimina barierele birocratice: simplificarea reglementărilor; simplificarea cerințelor de raportare pentru due diligence, responsabilitatea socială a întreprinderilor și durabilitatea mediului; și accelerarea digitalizării administrației publice pentru a reduce costurile și a crește productivitatea.
În al doilea rând, acestea trebuie să pună în aplicare reforme pe partea ofertei, inclusiv investiții publice masive în infrastructură (căi ferate, drumuri, transport public) și decarbonizare (energie regenerabilă, stocarea energiei, rețele). Pentru a-i atrage pe cei care sunt sceptici în ceea ce privește mediul, aceste măsuri ar trebui prezentate ca o politică industrială menită să reducă costurile energiei și să crească competitivitatea. De asemenea, ar trebui discutat rolul energiei nucleare în procesul de decarbonizare.
În al treilea rând, pentru a sprijini industriile critice, inclusiv tehnologia medicală, biotehnologia, inteligența artificială, informatica cuantică și cloud computing, accentul ar trebui pus pe investițiile în cercetarea universitară, pe crearea unui sistem juridic și fiscal unificat pentru întreprinderi (cu stimulente fiscale pentru întreprinderile nou-înființate) și pe dezvoltarea unor piețe de capital profunde și unificate.
În cele din urmă, având în vedere indiferența nou descoperită a SUA față de aliații NATO, Merz, von der Leyen și Weber ar trebui să formeze un front unit pentru a pune capăt războiului din Ucraina și pentru a oferi o apărare credibilă împotriva unei Rusii din ce în ce mai beligerante.
Creșterea capacităților militare ale Europei necesită mai mult decât creșterea cheltuielilor: Merz, von der Leyen și Weber trebuie să depună eforturi pentru a crea o piață a apărării cu adevărat europeană. Acest lucru ar putea fi realizat prin măsuri precum investiții comune ale fondurilor naționale și europene în cercetarea și dezvoltarea de tehnologii cu dublă utilizare, cum ar fi dronele; un sistem unificat de achiziții publice în domeniul apărării gestionat la nivel central de o agenție a UE; și o strategie de „cumpărare europeană” care să acorde prioritate firmelor de apărare din UE în cadrul licitațiilor publice.
Se estimează că Germania trebuie să cheltuiască 60 de miliarde de dolari anual în următorii zece ani pentru a-și rezolva problemele economice și de securitate și că cheltuielile europene pentru apărare trebuie să crească cu 250 de miliarde de euro anual în viitorul apropiat. Trioul creștin-democrat german, care conduce UE și cea mai mare țară din punct de vedere economic din UE, a prezentat deja reforme bugetare care ar contribui la realizarea acestor investiții. Dacă vor avea succes, acestea ar putea extinde cooperarea europeană în domeniul apărării și al securității (în mod tradițional responsabilitatea țărilor UE, multe dintre acestea având finanțe publice dificile) și ar putea îmbunătăți competitivitatea generală a UE.
Simon TUBO
Profesor asociat în cadrul Școlii de politică și relații internaționale de la Universitatea din Nottingham, cercetător principal în cadrul proiectului Academiei Britanice „Evaluarea factorilor determinanți și a consecințelor răspunsurilor statale pe mai multe niveluri la pandemia Covid-19 în țările G7”.
(c) Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
