Foto Emma Zajdela/Daniel Abrams/Arhiva de modele comerciale
Pentru a „digitiza” moda, cercetătorii de la Universitatea Northwestern (SUA) au folosit modele istorice și materiale de arhivă, precum și date de la prezentări de modă. Ei s-au concentrat asupra caracteristicilor cheie ale hainelor – lungimea tivului, talia și forma decolteului. Acest lucru le-a permis să urmărească modul în care siluetele s-au transformat de-a lungul deceniilor și să identifice ciclurile recurente.
Conform rezultatelor analizei, moda nu evoluează aleatoriu. În centrul schimbării se află un echilibru între dorința de a ieși în evidență și dorința de a se conforma societății. Atunci când un anumit stil devine prea comun, designerii încep să se îndepărteze treptat de el, creând noi variante. Cu toate acestea, aceste schimbări au loc fără probleme, astfel încât hainele să rămână familiare și acceptabile pentru consumatori.
Exemplele istorice susțin această teorie: rochiile scurte din anii 1920 au fost înlocuite de siluete mai reținute în anii 1950, iar apoi au cedat din nou locul fustelor mini în anii 1960. Fluctuații similare pot fi observate în alte elemente ale dulapului, inclusiv decolteurile și talia.
Cu toate acestea, începând din anii 1980, claritatea acestor cicluri a început să scadă. Moda modernă a devenit mai diversă și mai puțin dependentă de o singură tendință. Astăzi, diferite lungimi și stiluri coexistă simultan, reflectând creșterea individualității și a libertății de exprimare.
Oamenii de știință remarcă faptul că modelul lor ajută nu numai la explicarea schimbărilor din trecut, ci și la o mai bună înțelegere a modului în care se formează noile tendințe. Acest lucru deschide posibilități de predicție a viitoarelor reveniri ale modei și de studiere a mecanismelor de răspândire a ideilor în societate.
