În orice caz, Trump respinge însăși ideea de stat de drept, deoarece subordonează legea intereselor politice: legea ar trebui să fie folosită atunci când servește intereselor președintelui și ignorată atunci când nu. Acordurile dintre țări (chiar și cele semnate de el însuși) pot fi încălcate după bunul plac. Acum 30 de ani, SUA, împreună cu Marea Britanie și Rusia, au promis să protejeze integritatea teritorială a Ucrainei prin semnarea Memorandumului de la Budapesta în decembrie 1994. În schimb, Ucraina a fost de acord să renunțe la al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume, moștenit de la URSS. Rusia a încălcat acordul prin invadarea și anexarea ilegală a Crimeei în 2014, iar acum Ucraina a fost trădată de două părți la acord.
Refuzul lui Trump de a se ține de cuvânt față de America este rușinos. Ucrainenii și-au respectat partea lor de înțelegere și se așteptau ca SUA să facă la fel. Aceste trădări au consecințe mortale, și nu doar pentru Ucraina. Timp de decenii, securitatea Europei s-a bazat pe articolul 5 din tratatul NATO, care prevede că un atac asupra unui membru NATO este un atac asupra tuturor. Dar acum este clar că SUA vor apăra Europa numai dacă o astfel de apărare este în interesul lui Trump, așa cum le înțelege el. Dreptul internațional și obligațiile din tratate nu înseamnă nimic pentru el – la fel cum nu înseamnă nimic pentru Putin.
Europenii încearcă să se adapteze la această realitate dură. Sarcinile imediate sunt să creeze o forță de apărare autosuficientă și să decidă ce să facă cu cele 220 de miliarde de dolari de active suverane rusești deținute în jurisdicții europene (dintr-un total de 300-350 de miliarde de dolari înghețate în 2022). În iunie 2024, G7 a convenit să deturneze veniturile din dobânzi (50 de miliarde de dolari) aferente acestor active pentru a oferi asistență financiară Ucrainei, iar Comisia Europeană a efectuat prima plată de 3 miliarde de dolari în ianuarie 2025. Însă, având în vedere că este probabil ca SUA să nu mai acorde ajutor financiar, această jumătate de măsură nu mai este suficientă. Europa trebuie să meargă mai departe și să confiște toate activele rusești aflate sub controlul său.
Am scris anterior că aceste active ar trebui utilizate pentru a finanța reconstrucția Ucrainei, deoarece pagubele cauzate de agresiunea rusă depășesc cu mult 220 de miliarde de dolari. Dar acum acești bani sunt necesari și mai mult. Este imposibil să reconstruiești o țară care continuă să fie atacată și parțial ocupată. Dreptatea și bunul simț dictează că aceste resurse ar trebui să meargă la finanțarea apărării Ucrainei. Europa poate folosi toate manevrele legale de care are nevoie, dar este important ca Ucraina să primească acești bani imediat, astfel încât să poată cumpăra echipamente militare și să reconstruiască infrastructura pe care Rusia o distruge constant.
Nici măcar nu se poate pune problema responsabilității pentru această mișcare. Rusiei nu i se poate permite să pretindă că aceste active sunt protejate de lege în timp ce face praf statul de drept și confiscă arbitrar activele occidentale aflate sub jurisdicția sa. Este în interesul Europei să furnizeze imediat aceste fonduri Ucrainei. Tot ceea ce cheltuiește Ucraina pentru apărare va consolida în cele din urmă propriile capacități de apărare ale Europei și va stimula economia sa slăbită.
Nu există timp de pierdut. Utilizarea acestor fonduri, așa cum a fost propusă, ca garanție pentru o viitoare Comisie internațională pentru reclamații (ICC) va duce la întârzieri inacceptabile. Valul de autoritarism este acum în creștere, iar Europa a devenit bastionul mondial în lupta împotriva acestuia. Valorile europene sunt în prima linie, ca și apărarea libertăților civile, a democrației și a drepturilor omului în întreaga lume.
După cum a afirmat recent președintele francez Emmanuel Macron, „Europa trebuie să redescopere gustul riscului, al ambiției și al puterii”. Dacă el și alți lideri europeni doresc să dovedească în fapte sprijinul lor verbal pentru Ucraina după fiascoul din Biroul Oval, ar trebui să profite de moment și să confiște activele Rusiei. Ucraina protejează acum întreaga Europă. Iar Europa nu ar trebui să se ascundă în spatele unor scuze juridice.
Andrew KOSENKO.
este profesor asistent de economie în cadrul Școlii de Management de la Marist College.
Joseph STIGLITZ
fost economist șef al Băncii Mondiale, fost președinte al Consiliului de consilieri economici al președintelui SUA, în prezent profesor la Universitatea Columbia, laureat al Premiului Nobel pentru economie.
(c) Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
