Pentru a atenua impactul întreruperilor, Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă (NDRC) a anunțat furnizarea prioritară de sulf din rezervele strategice către producătorii de îngrășăminte. Acest lucru va contribui la menținerea stabilității producției și la controlul prețurilor pe fondul incertitudinii geopolitice. Vânzarea strategică a rezervelor de sulf este o decizie tactică menită să asigure continuitatea producției și să sprijine piața îngrășămintelor, scrie ukragroconsult.
Această problemă devine deosebit de acută în contextul planurilor agricole ambițioase ale Chinei pentru 2026: guvernul își propune să crească producția de cereale cu 50 de milioane de tone. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesară utilizarea activă a îngrășămintelor, însă creșterea și raritatea materiilor prime creează un conflict direct între realitățile economice și obiectivele politice. Rezervele strategice de sulf sunt menite să rezolve această problemă pe termen scurt.
Strategia pe termen lung a Chinei este de a crește randamentul și producția de cereale la 725 de milioane de tone până în 2030, dar acest lucru creează o dependență structurală de inputurile importate. Dependența de materiile prime din Golful Persic și capacitatea internă limitată de producție a sulfului fac sistemul vulnerabil la șocurile geopolitice. Vânzarea actuală a stocurilor reduce doar riscul imediat, dar nu rezolvă problema fundamentală a lipsei de materii prime.
Eficacitatea amortizorului tactic depinde de durata conflictului din Orientul Mijlociu și de viteza de normalizare a rutelor de transport prin strâmtoarea Ormuz. Piața îngrășămintelor, ritmul de ajustare și nivelul cererii vor fi indicatorii-cheie ai stabilității sistemului. Pe termen lung, China va trebui fie să își dezvolte propria producție de sulf, fie să diversifice sursele de import pentru a garanta sustenabilitatea securității alimentare.
