În 2025, toate țările UE membre ale NATO au îndeplinit pentru prima dată obiectivul Alianței de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Cu toate acestea, câteva țări situate în zona de frontieră își majorează cheltuielile într-un ritm accelerat, în timp ce un grup mai mare se limitează la strictul necesar.
Conform datelor SIPRI, citate de Euronews, în ansamblu, țările europene membre ale NATO și-au majorat cheltuielile militare în 2025 cu 14% — până la aproximativ 739 de miliarde de euro, ceea ce a reprezentat cea mai accentuată creștere din anii 1950.
Care sunt țările care se reînarmează cel mai rapid?
Polonia se află în frunte: în 2025, aceasta a alocat apărării 4,48% din PIB – mai mult decât dublul obiectivului anterior și cel mai ridicat indicator din cadrul alianței, devansând chiar și SUA cu cele 3,22% ale lor, potrivit estimărilor NATO.
În urma sa se aliniază un întreg „front” de state situate în zona de frontieră: Lituania, cu 4% din PIB, Letonia – 3,73% și Estonia – 3,38%.
Următorul grup este format din țările nordice. Danemarca a atins nivelul de 3,22% din PIB, Finlanda – 2,77%, Suedia – 2,51%; ultimele două au renunțat abia în ultimii trei ani la neutralitatea militară de lungă durată și au aderat la alianță.
Grecia, care cheltuiește în mod tradițional sume mari pentru apărare din motive legate mai degrabă de Turcia decât de Rusia, se menține la nivelul de 2,85%.
„Creșterea cheltuielilor pentru apărare a devenit unul dintre puținii factori pozitivi ai creșterii economice în Europa, pe fondul unei serii de șocuri negative neîntrerupte”, afirmă economistul de la Oxford Economics, Tomáš Dvořák.
Cu toate acestea, pentru industria europeană, problema cheie nu este atât volumul cheltuielilor, cât direcția acestora, iar o parte semnificativă din acești bani nu ajunge niciodată la fabricile europene.
Conform estimărilor Oxford Economics, aproximativ 40% din cheltuielile UE pentru echipamente militare provin din importuri din țări din afara Uniunii.
Adică aproximativ două din fiecare cinci euro cheltuiți pe armament ajung la furnizori din afara UE.
