Decarbonizarea sistemelor energetice se bazează în mare măsură pe energia eoliană și solară. Din fericire, costul energiei solare scade rapid, iar în combinație cu bateriile ieftine disponibile în prezent, energia solară a devenit o sursă de energie competitivă și fiabilă în zonele însorite. Cu toate acestea, deși energia eoliană furnizează mai multă energie decât cea solară, utilizarea sa s-a extins mai greu, în parte din cauza opoziției politicienilor și a comunităților locale.
Nu există nicio îndoială că inteligența artificială (AI) schimbă economia globală într-un ritm fără precedent. Dar va scuti oare țările bogate de povara datoriilor lor tot mai mari, mai ales că îmbătrânirea rapidă a populației sporește povara costurilor de securitate socială? Și dacă da, vor putea aceste țări să își mărească în liniște deficitele bugetare, împrumutându-se efectiv pe seama generațiilor viitoare super-bogate?
Într-un discurs adresat Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU), președintele american Donald Trump a declarat că a „pus capăt celor șapte războaie fără sfârșit” și a condamnat ONU pentru lipsa sa de acțiune.
Douăzeci de democrații, reprezentând atât Nordul global, cât și Sudul global, s-au reunit la ONU la 24 septembrie nu numai pentru a-și reafirma angajamentul față de democrație, ci și pentru a dezvolta un plan de acțiune care să o susțină și să o îmbogățească.
La începutul anilor 1940, în timp ce al Doilea Război Mondial făcea ravagii în Europa, memoriile lui Stefan Zweig, Die Welt von Gestern: Erinnerungen eines Europäers (Lumea de ieri: Memoriile unui european), au fost publicate de o editură de emigranți germani din Stockholm. Zweig, plin de tristețe, descrie „ruptura de timp” care a pus capăt vechii Europe în furia celor două teribile războaie mondiale.
Într-o eră a geopoliticii schimbătoare, planificarea strategică a multor țări implică exerciții imaginative pentru a-și consolida poziția în lume. În timp ce Rusia și China au avut un succes moderat în acest joc, eforturile Americii au avut deja efect de bumerang.
Recent, a devenit aproape imposibil să ignori mediatizarea inteligenței artificiale. Progresul accelerat al tehnologiei este văzut ca o fatalitate, o perspectivă care evocă atât entuziasmul, cât și teama existențială de viitor. Judecând după evaluările exagerate ale acțiunilor companiilor aflate în fruntea industriei, piețele par convinse că am intrat într-o revoluție tehnologică.
Este septembrie la Washington și toată lumea știe ce înseamnă acest lucru: Congresul SUA încearcă…
De la boom-ul economic al lui Reagan din anii ’80, multe elite străine le-au spus americanilor că au fost păcăliți: că reducerile de impozite și dereglementarea sunt o modalitate nechibzuită și inutilă de a stimula creșterea economică. Ei susțin că țările care plătesc subvenții generoase pentru copii și încurcă întreprinderile în birocrația hârtiilor au același nivel de venit. De ce, atunci, să suportăm duritatea economiei de cowboy?
De la revenirea sa la Casa Albă, președintele american Donald Trump a început să reducă ajutorul extern. Administrația sa a desființat Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), reducând numărul de programe de la peste 6 000 la mai puțin de 900. La sfârșitul lunii august, Trump și-a reînnoit ofensiva asupra ajutorului extern, anunțând anularea unui ajutor de 4,9 miliarde de dolari aprobat de Congres printr-un mecanism rar utilizat, pe care Government Accountability Office l-a declarat ilegal în 2018.
La aproape șase luni după ce președintele american Donald Trump a anunțat impunerea unor tarife „reciproce” extrem de ridicate – o încălcare flagrantă a normelor OMC – sistemul comercial mondial rezistă bine. Nicio economie majoră nu a urmat exemplul lui Trump și, potrivit UNCTAD, comerțul mondial ar trebui să crească cu aproximativ 300 de miliarde de dolari în prima jumătate a anului 2025.
Având în vedere că SUA nu mai sunt în apele lor, China devine din ce în ce mai autoritară, iar Rusia este în modul Dr. Evil, lumea are nevoie disperată de un „băiat bun” în care să creadă. Există un singur candidat pentru această funcție: Europa. Nicio altă țară sau regiune nu este liberă, prosperă, înzestrată cu valorile potrivite – și suficient de mare pentru a fi un exemplu pentru lume.
O fotografie a președintelui Donald Trump la Casa Albă, arătându-și cu mândrie colecția de șepci MAGA („Make America Great Again”) în fața liderilor europeni reuniți în grabă pentru negocierile de pace privind Ucraina, a ridicat din nou întrebarea ce îl animă pe acest om ciudat. În contrast cu afișele sale electorale și cu portretul oficial al unui om puternic cu o expresie morocănoasă de Churchill, această imagine a reprezentat un stereotip diferit, foarte american: omul de afaceri ostentativ care își etalează bogăția și arată fotografii ale copiilor săi străinilor.
Ar trebui să salutăm cu toții publicarea noii cărți a analistului chinezo-canadian Dan Wang, Breakneck: China’s Quest to Engineer the Future.
La șase luni de la începutul celui de-al doilea mandat de președinte al lui Donald Trump, este corect să recunoaștem că acesta a obținut o victorie completă în domeniul politicii economice. Cel puțin după standardele pe care și le-a stabilit singur. În plus, niciun președinte american de la al Doilea Război Mondial încoace nu a reușit să își impună voința cu un asemenea succes – poate cu excepția lui Ronald Reagan.
Viktor Orban, un prieten al președintelui american Donald Trump și al președintelui rus Vladimir Putin, poate fi cenzurat pentru multe lucruri. Dar premierul ungar nu a greșit atunci când a remarcat că Trump tocmai „a mâncat-o la micul dejun” pe Ursula von der Leyen [președinta Comisiei Europene] sub ochii noștri. Proiectul de acord comercial negociat între UE și SUA impune o taxă de 15 % pentru majoritatea bunurilor europene exportate în SUA și o taxă de 0 % pentru exporturile americane către Europa. Evident, Trump a câștigat meciul – cu un scor de 15-0.
Duminică, când președintele american Donald Trump și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen și-au strâns mâinile la clubul de golf scoțian al lui Trump, aceștia nu au anunțat doar un nou acord comercial. Ei au oficializat capitularea economică și ideologică a Europei. Acceptând o taxă de 15 % pentru majoritatea bunurilor exportate în SUA, UE a capitulat în fața viziunii lui Trump asupra lumii (un joc cu sumă zero). În acest fel, UE a abandonat principiile multilateralismului care au ghidat mult timp comerțul mondial.
În prezent, se prefigurează o nouă catastrofă majoră: încălzirea rapidă a planetei și degradarea crescândă a mediului pun în pericol toate sectoarele economiei mondiale. În timp ce mulți investitori își continuă activitatea ca de obicei, ca și cum nu ar fi conștienți de ceea ce urmează, există un grup de investitori care încearcă să se abată de la calea periculoasă – proprietarii de active pe termen lung, inclusiv fondurile de pensii și fondurile suverane de investiții.
Timp de decenii, Statele Unite au apărat democrația, statul de drept și drepturile omului. Da, au existat discrepanțe flagrante între cuvinte și realitate: în timpul Războiului Rece, America a răsturnat guverne alese în mod democratic în Grecia, Iran, Chile și în alte țări în numele înfrângerii comunismului. Și în interiorul SUA, a existat o luptă pentru drepturile civile ale afro-americanilor, la o sută de ani după abolirea sclaviei. În plus, Curtea Supremă a Statelor Unite încearcă acum în mod activ să limiteze încercările de a remedia efectele unei lungi istorii de discriminare rasială.
„Amenințare cu bombă! Părăsiți camera imediat”, mi-a strigat un ofițer de securitate în timpul unei conferințe Principles First a republicanilor moderați care s-a reunit la Washington pe 22 februarie. Am aflat puțin mai târziu că amenințarea a venit sub forma unui e-mail nedetectabil care spunea că patru bombe artizanale au fost plasate „în onoarea ostaticilor din 6 ianuarie recent eliberați de împăratul Trump”.
