Această dinamică face imposibil de crezut că Ilon Musk a crezut cu adevărat că motivul interesului lui Donald Trump pentru Departamentul pentru eficiență guvernamentală (DOGE) condus de Musk a fost dorința sinceră a președintelui SUA de a economisi bani pentru guvern. Dar el s-a simțit trădat, iar sentimentul a fost atât de puternic încât a numit proiectul delege One Big Beautiful Bill(prescurtat OBBBA) propus de Trump o „abominație dezgustătoare”. Acest proiect de lege este proiectat să adauge trilioane de dolari la deficitul federal și la datoria națională a SUA. Chiar și Steve Bannon, un arhitect-cheie al programului populist al lui Trump „Make America Great Again” (MAGA) și adversarul ideologic al lui Musk, și-a exprimat critici similare la adresa proiectului de lege, la fel ca și senatori republicani proeminenți, inclusiv Rand Paul și Ron Johnson.
În timp ce republicanii consideră bătăile de tobe ale politicii de austeritate drept un instrument politic, democrații sunt mai sinceri – sau naivi – în aprecierea meritelor acesteia. De la Ronald Reagan încoace, toți președinții republicani au mărit drastic deficitele bugetare: au redus impozitele și au crescut cheltuielile militare. În schimb, administrațiile democrate s-au ocupat de reducerea datoriei în creștere a țării, în principal prin reducerea investițiilor publice și slăbirea rețelei de securitate socială.
Lawrence Summers, care a fost secretar al Trezoreriei în timpul președintelui Bill Clinton, era convins că redresarea economică din anii ’90 se datorează angajamentului lui Clinton față de un buget echilibrat. Iar în calitate de director al Consiliului Economic Național în timpul președintelui Barack Obama, Summers a susținut cu succes aceeași abordare.
După un deceniu de stagnare economică, administrația președintelui Joe Biden a încălcat această tradiție încercând să scoată economia americană din amorțeala pandemică prin stimulente fiscale masive. Summers a condus o campanie mediatică împotriva acestei politici, avertizând asupra unei creșteri a inflației. Dar Biden și-a menținut poziția și, deși inflația a crescut pentru scurt timp, nu a existat nicio catastrofă, deoarece SUA are o capacitate unică de a genera deficite bugetare, bazându-se pe centralitatea dolarului în sistemul financiar global. Încă o dată în ultima jumătate de secol, America a reușit să mențină un nivel al datoriei mai ridicat decât se așteptau mulți.
Atunci când Biden a renunțat la cursa prezidențială din 2024, desemnarea lui Kamala Harris, contracandidata sa la vicepreședinție, drept principalul candidat democrat a semnalat o posibilă revenire la orientarea politicii economice din epocile Clinton și Obama. Dar Harris a pierdut, lăsând America – și lumea – cu Trump, autoproclamatul „rege al datoriilor„.
Da, orice guvern are limite în finanțarea deficitelor bugetare. Fostul prim-ministru britanic Liz Truss a învățat acest lucru pe pielea ei în 2022, când „mini-bugetul” propus de guvernul său a făcut ca costurile de împrumut să crească vertiginos, ceea ce a dus la încetarea imediată a mandatului său de premier. Dar Trump nu se află în pericolul unui incident în stilul lui Trump. Dolarul este mult mai important pentru economia globală decât lira sterlină. Iar disponibilitatea Rezervei Federale de a furniza lichidități pe piața obligațiunilor de trezorerie (în cooperare cu băncile centrale și trezoreriile străine) consolidează statutul dolarului, care, la fel ca unele bănci, este „prea mare pentru a eșua”.
Și decizia recentă a Moody’s de a retrograda ratingul de credit suveran al SUA este foarte importantă aici. Dacă împrumuturile galopante, împreună cu nesfârșita incertitudine cu privire la taxe, exacerbează inflația și încetinește economia, vor urma mai multe retrogradări și, din această cauză, guvernului american îi va fi mai scump să își finanțeze datoria. Acest lucru va fi negativ pentru America, dar nu este o amenințare existențială, ceea ce înseamnă că apelurile democraților la prudență fiscală nu vor avea ecou în rândul republicanilor.
Statele Unite, desigur, nu sunt singure. În Europa și în alte părți, alegerea guvernamentală a socialismului pentru cei bogați și a austerității pentru restul dintre noi a alimentat creșterea mișcărilor populiste similare MAGA. Dar faptul că atât de mulți republicani proeminenți se opun proiectului de lege privind cheltuielile lui Trump reflectă un gol în nucleul ideologic. Și asta este ceea ce unește MAGA cu alte mișcări populiste de dreapta. Un set disparat de nemulțumiri puternice nu este ușor de transformat într-o strategie economică coerentă.
Martijn Conings
este profesor de economie politică și teorie socială la Universitatea din Sydney,
autor al unei noi cărți, TheFinancial Bailout State: Why Governments Save Banks, Not People(Polity Publishing, 2025).
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
