Reducerile drastice ale ajutorului umanitar au fost devastatoare, lăsând milioane de oameni din țările în curs de dezvoltare în pericol de foamete sau de boli care pot fi prevenite. Mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin semnificativă, a fost retragerea sprijinului pentru consolidarea păcii și promovarea statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv răspunderea pentru atrocități. Au mai rămas doar câteva programe USAID dedicate acestor aspecte, iar ultima încercare a lui Trump de a recupera fondurile include anularea a 837 de milioane de dolari pentru menținerea păcii.
Politica externă „America pe primul loc” a administrației Trump pune accentul pe„pace prin forță” și definește „forța” doar în termeni de putere dură. Acest lucru va împiedica justiția de tranziție în țări precum Ucraina, atunci când războiul se va încheia, și Etiopia, care încă se luptă cu consecințele războiului civil.
După cum se arată în cartea mea APresidential Vision for Transitional Justice, politica externă a lui Trump îl face, de asemenea, un paria printre președinții americani. Încă de la fondarea lor, Statele Unite au fost un susținător consecvent al justiției post-conflict, care a fost un instrument puternic în arsenalul diplomatic al președinților de toate orientările politice, inclusiv George Washington, Abraham Lincoln, Teddy Roosevelt și Woodrow Wilson.
Procesele de la Nuremberg au fost prima dată când liderii unei țări învinse au fost trași la răspundere juridică pentru crime de război și crime împotriva umanității. Verdictele au stabilit principiul răspunderii penale individuale pentru încălcarea drepturilor omului în timp de război – o piatră de hotar în dreptul internațional.
Practica înființării de tribunale ad hoc pentru administrarea justiției de tranziție a continuat și după sfârșitul Războiului Rece. În timpul președinției lui Bill Clinton, SUA au jucat un rol crucial în convocarea tribunalelor ONU însărcinate cu judecarea autorilor atrocităților comise în timpul războaielor din Balcani din anii 1990 și al genocidului din 1994 din Rwanda. Ca și la Nuremberg, SUA au furnizat finanțare și know-how, iar judecători și avocați americani au fost detașați de la sistemul judiciar federal la Haga.
Rolul istoric al Americii de exportator de justiție a fost invocat după prăbușirea Uniunii Sovietice. Statele Unite au jucat un rol important în tranziția Europei de Est de la socialism la democrația capitalistă, furnizând asistență pentru justiția de tranziție și promovând statul de drept.
În același timp, SUA au privit rareori justiția ca pe o stradă cu două sensuri, eludând responsabilitatea pentru intervențiile și tacticile sale externe. Nicăieri acest lucru nu a fost mai evident decât în războiul împotriva terorismului de după 11 septembrie și invaziile ulterioare din Irak și Afganistan. Utilizarea torturii, detenția pe termen nelimitat și atacurile țintite cu drone au subminat legislația internațională privind drepturile omului.
La venirea sa la putere în 2016, Trump și-a demonstrat disprețul față de principiile justiției prin atacarea Curții Penale Internaționale, care a fost înființată în 2002 pentru a investiga și urmări în justiție persoane pentru genocid, crime împotriva umanității, crime de război și crime de agresiune. CPI este independentă de Consiliul de Securitate al ONU, ceea ce înseamnă că SUA nu au niciun control asupra cazurilor care îi sunt prezentate.
Ca urmare, SUA nu este parte la CPI și păstrează distanța. În loc să rămână la această poziție, Trump a trecut la ofensivă după ce Curtea a început să investigheze presupuse crime de război în Afganistan. În 2020, administrația sa a impus sancțiuni oficialilor CPI, înghețându-le activele și interzicându-le acestora și familiilor lor să viziteze SUA. Succesorul său, Joe Biden, a ridicat aceste sancțiuni fără precedent și, fără a sprijini CPI, a reînnoit eforturile Americii de a exporta justiția, inclusiv consilierea Etiopiei cu privire la procesul de justiție de tranziție.
Acum că Trump s-a întors la Casa Albă, disprețul său pentru justiția internațională nu a făcut decât să se intensifice. Acest lucru este evident nu numai în atacurile sale împotriva USAID, ci și în eșecul său de a recunoaște necesitatea justiției în acordul de pace Ucraina-Rusia, în atacurile sale conexe împotriva președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky și în noile sale sancțiuni draconice împotriva funcționarilor CPI.
Ostilitatea deschisă a lui Trump față de promovarea statului de drept în străinătate și față de puterea soft a acestuia este o abatere radicală de la rolul central pe care SUA l-a jucat mult timp în construirea instituțiilor multilaterale de soluționare a litigiilor. Dar, din Ucraina până în Gaza și dincolo de aceasta, Trump ar putea învăța în curând prin experiență că o lume fără justiție este nesustenabilă.
Ruthie Teitel
profesor de drept comparat la New York Law School și autor al cărții
„A Presidential Vision of Transitional Justice: An American Legacy of Accountability and Reconciliation” (Oxford University Press, 2025).
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
