Consecințele au fost imediate. În martie 2025, pentru prima dată în mai bine de un deceniu, comunitatea de informații a SUA nu a menționat schimbările climatice în evaluarea sa anuală a amenințărilor. Casa Albă a ignorat evaluarea națională a climei cerută de Congres, care a fost realizată la fiecare patru ani începând din 1990. Între timp, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA încearcă să respingă concluzia științifică de lungă durată conform căreia gazele cu efect de seră sunt dăunătoare pentru sănătatea umană. Această concluzie stă la baza reglementării americane a emisiilor de gaze cu efect de seră.
UE a realizat progrese semnificative prin creșterea ponderii energiei regenerabile în mixul său energetic de la adoptarea Legii europene privind clima în 2021. Această lege a formalizat obiectivele actului verde european și a stabilit un obiectiv intermediar: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030. Procesul de decarbonizare a fost temporar marginalizat de invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022, când Europa a trebuit să se grăbească să înlocuiască importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia. În ciuda acestei provocări (sau poate din cauza ei), aproape 50 % din producția de energie electrică a UE în 2024 a provenit din surse regenerabile, ponderea gazului scăzând (pentru al cincilea an consecutiv), iar energia solară depășind pentru prima dată energia pe cărbune. Energia nucleară și cea eoliană au devenit principalele surse de energie electrică în UE.
Realizările UE sunt impresionante. Aceasta și-a redus dependența nu numai de combustibilii fosili (care reprezintă în prezent doar 29% din producția de energie), ci și de vecinul său beligerant: importurile de gaze din Rusia au scăzut de la 150 de miliarde de metri cubi în 2021 la mai puțin de 52 de miliarde de metri cubi în 2024. Problema este că Europa riscă acum să devină dependentă de doi parteneri a căror fiabilitate este din ce în ce mai îndoielnică (SUA și China).
Administrațiile Biden și Trump au fost mai mult decât fericite să compenseze deficitul de aprovizionare cu gaz rusesc: importurile de GNL în Europa din SUA au crescut de peste două ori, de la 18,9 miliarde de metri cubi în 2021 la 45,1 miliarde de metri cubi în 2024. Însă Trump are un dispreț evident față de aliații tradiționali ai Americii (după cum o demonstrează politica sa capricioasă în materie de tarife vamale), astfel încât administrația americană ar putea dori să utilizeze resursele energetice ale țării ca armă (la fel ca Rusia) pentru a obține ceea ce dorește, de exemplu în disputele privind modul de încheiere a războiului ucrainean sau câte arme fabricate în SUA ar trebui să cumpere Europa.
În plus, eforturile UE de decarbonizare îi sporesc dependența de China, care domină prelucrarea și furnizarea de minerale esențiale necesare tehnologiilor energetice curate. Guvernul chinez și-a demonstrat în mod repetat dorința (de exemplu, recent, ca răspuns la taxele vamale impuse de SUA) de a restricționa accesul străinilor la minerale esențiale și elemente de pământuri rare pentru a-și atinge obiectivele economice și de politică externă.
Summitul recent privind viitorul securității energetice, organizat de Agenția Internațională pentru Energie și de Regatul Unit, a oferit factorilor de decizie posibilitatea de a evalua cu exactitate modul în care Europa ar putea aborda provocările sale în materie de securitate și climă pe fondul unui peisaj geopolitic în schimbare. În ciuda încercărilor administrației Trump de a retrage sprijinul pentru tranziția către energia curată, organizatorii summitului au reiterat faptul că energia regenerabilă și tehnologiile de stocare a energiei sunt esențiale pentru securitatea energetică.
Investițiile în avioane de luptă și sisteme de rachete sunt importante pentru descurajare, limitând amenințările strategice. Însă, pe termen scurt, UE ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea mecanismelor de apărare împotriva unui risc mai presant: influența și constrângerea în sectorul energetic (din partea Rusiei, Chinei sau SUA) ar putea înăbuși Green Deal sau chiar priva UE de capacitatea sa de a lua decizii în mod independent. Pentru a evita astfel de scenarii, Europa ar trebui să continue să investească în energia regenerabilă (producție și rețele), să sporească reciclarea mineralelor critice și să își consolideze rezervele.
Într-un moment în care mulți europeni cer UE să aleagă între onorarea angajamentelor climatice și investițiile în forțe dure pentru securitate, autoritățile ar trebui să își amintească faptul că promovarea unei tranziții energetice curate (în principal sub forma unor investiții suplimentare în surse regenerabile de energie) va consolida securitatea UE. Pe măsură ce SUA renunță la poziția de lider internațional în domeniul climei, rolul de lider trebuie să fie preluat de Europa. Lumea are nevoie de un exemplu convingător de decarbonizare de succes pe care să îl urmeze.
Greg Pollock
profesor adjunct la Școala de servicii externe a Universității Georgetown, a ocupat funcții de conducere în cadrul Biroului Secretarului american al Apărării, inclusiv director principal și adjunct interimar al secretarului adjunct al Apărării pentru Arctica și durabilitatea globală.
Joshua Busby
Profesor de afaceri publice la Universitatea din Texas, Austin, fost consilier principal pe probleme climatice la Departamentul american al Apărării.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
