Răspunsul la aceste tendințe schimbă radical mediul de afaceri și mediul politic global. Sustenabilitatea și securitatea națională au devenit priorități absolute. Rețelele de producție se schimbă rapid. Inflația a devenit o problemă serioasă pentru prima dată în ultimii treizeci de ani. Și toate acestea se întâmplau chiar înainte ca Trump să se întoarcă la Casa Albă.
În timp ce avalanșa de ordine executive ale lui Trump pare haotică, administrația sa poate fi ocupată cu punerea în aplicare a unei mari strategii menite să slăbească și să dilueze potențialii adversari. Trump și alți membri ai administrației sale au afirmat în mod repetat că deficitul comercial bilateral este un semnal că lucrurile nu sunt în ordine și că America este exploatată cu nerușinare în detrimentul economiei și securității sale naționale.
Principalii parteneri comerciali ai SUA cu cele mai mari excedente bilaterale (începând cu 2023) sunt China (279 de miliarde de dolari), Uniunea Europeană (209 miliarde de dolari), Mexic (152 de miliarde de dolari), Vietnam (104 miliarde de dolari), Japonia (71 de miliarde de dolari) și Canada (64 de miliarde de dolari, un rezultat care poate fi atribuit în întregime importurilor de energie din SUA). Cele patru țări vizate de primele taxe vamale ale lui Trump (Canada, Mexic, UE și China) reprezintă 66% din întregul deficit comercial al SUA în 2023 (1,06 trilioane de dolari). Dacă se adaugă Japonia și Vietnamul, această cifră crește la 83%.
Taxele vamale anunțate cuocazia Zilei emancipăriisunt în mare parte în conformitate cu obiectivul declarat de a viza partenerii comerciali cu deficite mari. Noile rate ale taxelor pentru China, UE, Vietnam și Japonia sunt de 34%, 20%, 46% și, respectiv, 24%, în timp ce Canada și Mexicul sunt în continuare pe o cale separată – cu taxe ridicate pentru automobile, oțel și aluminiu.
Dar taxele din 2 aprilie nu sunt deloc limitate la partenerii comerciali cu care SUA are un deficit mare. Nu, administrația a aplicat cota de 10 % tuturor țărilor, chiar și celor cu care SUA are un excedent comercial. În plus, administrația Trump a impus taxe de peste 10% multor economii mici care au un impact minim asupra balanței comerciale americane, dar a cruțat țările mari din America Latină (cu excepția Mexicului).
Reacția piețelor financiare a fost imediată. Indicele S&P 500 a pierdut 5 trilioane de dolari, adică aproximativ 10 %, în cele două zile de tranzacționare care au urmat zilei de exceptare. Încrederea întreprinderilor și a consumatorilor a continuat să scadă, iar piețele din afara SUA au scăzut, de asemenea, din cauza dominanței sistemului financiar american. China a răspuns deja cu propriile sale taxe de 34% asupra importurilor din SUA, iar alte țări iau în considerare măsuri de retorsiune. Pe măsură ce incertitudinea economică și a pieței crește, așteptările de recesiune au crescut.
Cu toate acestea, este probabil ca impactul să fie cel mai mare asupra SUA și a partenerilor comerciali care depind cel mai mult de cererea americană. Economia SUA reprezintă aproximativ 26% din PIB-ul mondial nominal (sau 15-16% în termeni de paritate a puterii de cumpărare), astfel încât izolarea sa ar fi un șoc major pentru întregul sistem. Toate țările, cu excepția SUA, ar trebui să plătească taxe pe exporturile destinate SUA, însă amploarea impactului acestor taxe ar varia: medie pentru China, destul de mare pentru Vietnam și foarte mare pentru Mexic și Canada. În ceea ce privește partea pozitivă, alte țări au în continuare restul lumii către care să vândă, iar acest rest al lumii nu este mic.
În schimb, în SUA, consumatorii și companiile se confruntă cu taxe vamale pentru toate produsele din toate celelalte țări din lume. Companiile se vor confrunta, probabil, și cu taxe „de retorsiune” ridicate în cazul în care încearcă să intre pe piețele străine, iar principalele țări ar putea restricționa investițiile străine directe în America, ceea ce ar anula parțial unul dintre scopurile declarate ale taxelor.
Cu alte cuvinte, daunele vor fi ample și vor varia de la o țară la alta și de la o regiune la alta, însă cea mai afectată va fi probabil economia americană, din cauza izolării sale sporite față de restul economiei mondiale.
Nu este clar dacă administrația consideră că taxele vor contribui la reechilibrarea comerțului sau dacă acestea sunt menite să forțeze partenerii comerciali și companiile să își relocalizeze producția și să creeze locuri de muncă în SUA. Trump a susținut investițiile străine directe ca o modalitate de a-și sprijini programul de combatere a deficitului și de creare de locuri de muncă, astfel încât taxele sunt, probabil, menite să le încurajeze.
Oricare ar fi evaluarea diagnosticului și a tratamentului ales de administrație, obiectivul său este clar: schimbarea modelului comerțului mondial și a investițiilor străine directe în favoarea investițiilor interne și a ocupării forței de muncă în SUA. Dar un astfel de program se confruntă cu probleme: atractivitatea globală a datoriei și a acțiunilor SUA și statutul dolarului de monedă de rezervă internațională. Cu excepția cazului în care SUA reduc în mod deliberat atractivitatea activelor în dolari (ceea ce ar necesita o închidere parțială a contului de capital), este puțin probabil ca statutul dolarului ca monedă de rezervă să se schimbe.
Adevărul este că sistemul actual nu are o alternativă credibilă. O economie mondială în creștere are nevoie de o bază monetară în creștere pentru a funcționa corespunzător. În loc să reducă deficitul comercial de 1 000 de miliarde de dolari, America îl va redistribui probabil între diferite țări, ceea ce probabil nu va duce la tipul de restructurare internă pe care îl preconizează Trump.
Michael Spence
economist laureat al Premiului Nobel, profesor emerit de economie
și fost decan al Graduate School of Business de la Universitatea Stanford.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
