Această tendință nu este limitată la câțiva dintre cei mai mari donatori. 22 din cele 33 de țări membre ale Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE și-au redus bugetele de ajutor pentru țările străine și doar patru țări îndeplinesc obiectivul ONU de 0,7 % din venitul național brut pentru asistența oficială pentru dezvoltare.
Perspectivele pentru anul viitor nu ne permit să sperăm la o îmbunătățire a situației: cei mai mari donatori ai Comitetului de asistență pentru dezvoltare au anunțat noi reduceri. De remarcat este administrația Donald Trump, care a înghețat aproape toate ajutoarele acordate țărilor străine și a desființat Agenția pentru Dezvoltare Internațională (USAID), care distribuia cea mai mare parte a ajutoarelor de stat din SUA.
Între timp, Regatul Unit intenționează să reducă cheltuielile pentru ajutoare de la 0,5 % din venitul național brut (VNB) la 0,3 % până în 2027. Din cauza reducerilor similare din Europa și America de Nord, ajutorul internațional se schimbă, programele umanitare și climatice sunt oprite, iar deficitele de finanțare apar în sectoare-cheie (sănătate, educație, energie curată).
Dependența de ajutor nu mai este o opțiune, astfel încât comunitatea internațională ar trebui să caute o gamă mai largă de surse de finanțare care să promoveze o creștere economică ecologică și durabilă. Aceste surse includ bănci naționale de dezvoltare, fonduri de investiții industriale, fonduri suverane, investiții instituționale pe piețele publice și mecanisme inovatoare, inclusiv conversia datoriilor și parteneriatele public-privat (PPP). Aceste instrumente permit deblocarea resurselor interne, atragerea investitorilor pe termen lung și realizarea de sinergii între obiectivele publice și capitalul privat.
Fondurile mutuale oferă o modalitate promițătoare de a atrage parteneri de dezvoltare netradiționali, reducând în același timp dependența țărilor în curs de dezvoltare de finanțarea prin îndatorare. Fondurile de investiții publice, instituțiile financiare publice și private și diverse entități private pot participa prin achiziționarea de participații în întreprinderile de stat, finanțarea proiectelor de infrastructură și participarea la PPP-uri. O astfel de participare nu numai că ușurează povara datoriei, dar îmbunătățește și randamentul și calitatea gestionării proprietății de stat.
Băncile publice de dezvoltare sponsorizate de guvern și orientate către misiuni au capacitatea necesară de a furniza capital pacient pentru investiții ecologice și durabile în țările în curs de dezvoltare. Institutul pentru o nouă economie structurală din cadrul Universității Peking a creat o bază de date de pionierat privind instituțiile de dezvoltare și finanțare de stat, pe care cercetările viitoare se pot baza pentru a identifica modalități eficiente de utilizare a acestor instituții pentru a sprijini creșterea cu emisii reduse de carbon.
Ca răspuns la cererea din ce în ce mai mare din partea țărilor din sudul global, partenerii de dezvoltare au intensificat în ultimii ani aplicarea principiului „lanțului valoric complet” în tranziția ecologică. Această strategie promovează transferul de tehnologie cu emisii reduse de carbon, inovarea digitală (inclusiv comerțul cu servicii) și modernizarea industrială. Toate acestea permit țărilor incluse în Inițiativa chineză Belt and Road (BRI) să își accelereze tranziția către dezvoltarea durabilă.
Dovezile empirice de cercetare susțin această abordare. O analiză a 139 de țări BRI a constatat că, între 2013 și 2022 – ca urmare a directivelor politice de ecologizare și reducere a emisiilor de dioxid de carbon – intensitatea lor de carbon (adică emisiile de CO2 pe unitate de PIB) a scăzut semnificativ. Aceste constatări sunt în concordanță cu un alt nou studiu care arată cum expansiunea solară a Chinei contribuie la transformarea sectorului energetic al Africii.
Investițiile în infrastructură și în dezvoltarea industrială au, de asemenea, efecte de propagare pozitive. Datele din Africa Subsahariană arată că prezența a cel puțin unui proiect de infrastructură finanțat de China într-o unitate administrativă de rangul doi (similară unei municipalități) corespunde unei creșteri cu 5 % a iluminatului nocturn (un indicator popular al activității economice). În regiunile învecinate, iluminarea a crescut cu 10-15%, ceea ce înseamnă că beneficiile unor astfel de proiecte nu se limitează la locul unde se află investiția directă.
Ca răspuns la provocările în schimbare ale finanțării pentru dezvoltare, donatorii și creditorii financiari tradiționali și netradiționali ar trebui să treacă de la ajutor la strategii multidimensionale de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare, combinând comerțul, investițiile, infrastructura, tehnologia ecologică și conectivitatea digitală (inclusiv serviciile fintech). Este important ca această cooperare să fie privită ca un proces de învățare reciprocă, partenerii jucând roluri complementare și împărțind responsabilitățile.
Da, există greșeli de-a lungul drumului. De exemplu, până în 2021, China a finanțat construcția de centrale electrice pe cărbune, ceea ce a încetinit reducerea emisiilor de CO2. Dar prin recunoașterea acestor rezultate ca fiind o greșeală de politică, este posibilă creșterea responsabilității și încurajarea mecanismelor de autocorectare în ecosistemul dezvoltării internaționale. Prin învățare și adaptare continuă, partenerii mondiali vor putea crea un sistem de finanțare a dezvoltării mai durabil și mai favorabil incluziunii.
Justin Yifu Lin,
fost economist șef și vicepreședinte senior al Băncii Mondiale,
în prezent decan emerit al Școlii Naționale de Dezvoltare și director al Institutului pentru Noua Economie Structurală de la Universitatea Peking.
Institutul pentru Noua Economie Structurală de la Universitatea Peking.
Yang Wang,
cercetător principal la Global Development Policy Centre
(GDPC) de la Universitatea din Boston.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
