Pentru a crește competitivitatea și pentru un leadership semnificativ în domeniul climei, cerința privind durabilitatea mediului ar trebui să devină o condiție obligatorie în cadrul licitațiilor publice, nu un accesoriu opțional. În caz contrar, întreprinderile care construiesc oțelării nepoluante sau produc ciment cu emisii reduse de dioxid de carbon vor pierde în fața concurenților cu emisii mai mari de gaze cu efect de seră, dar cu produse mai ieftine.
Industria grea este importantă pentru competitivitatea europeană și crearea de locuri de muncă. Iar aceste industrii fac exact ceea ce cer strategiile europene: decarbonizează lanțurile de producție, investesc în inovare și creează locuri de muncă calificate în regiuni. Acestea au însă nevoie de stimulente stabile care să le recompenseze pentru decarbonizare și să creeze piețe fiabile pentru produsele ecologice. După cum avertizează Asociația Industriei Germane a Oțelului, Europa riscă să își piardă competitivitatea dacă achizițiile publice nu creează o cerere fiabilă pentru produsele cu emisii reduse de carbon.
Deși mulți achizitori publici încearcă să includă criterii ecologice, cadrul juridic actual este încă prea fragmentat și complex pentru ca achizițiile strategice, axate pe climă, să devină ceva obișnuit. În consecință, întreprinderile mai ecologice se confruntă cu o cerere volatilă și cu așteptări incerte.
Situația este exacerbată de faptul că, în ansamblu, concurența pe piața achizițiilor publice din UE este în declin, în special în cazul licitațiilor mai mici. Curtea de Conturi Europeană a constatat că numărul contractelor cu ofertant unic a crescut de la 24 % în 2011 la 42 % în 2021, deși o analiză recentă a Comisiei Europene a constatat că contractele mari încă atrag mulți ofertanți. Simplificarea este necesară, dar nu pentru a reduce standardele, ci pentru a face procesul de achiziții ecologice mai ușor și mai coerent.
Reforma achizițiilor publice – dacă este pusă în aplicare în mod corespunzător – va spori concurența, coerența și durabilitatea cheltuielilor publice fără a crește bugetul. În acest scop, contractele ar trebui să fie atribuite pe baza raportului real calitate-preț, iar achizițiile publice ecologice ar trebui să devină norma implicită. Ca urmare, piețele vor primi un semnal clar că calitatea produsului, suma costurilor întregului său ciclu de viață și beneficiul public mai larg sunt mai importante decât prețul inițial cel mai scăzut. De asemenea, trebuie să convenim asupra unor criterii de mediu comune și a unor standarde solide pentru piața unică a UE, astfel încât cumpărătorii și furnizorii să respecte aceleași reguli. Astfel, acestea vor fi mai ușor de îndeplinit și concurența va fi mai loială. În cele din urmă, trebuie să armonizăm cerințele în sectoare-cheie, reducând complexitatea pentru achizitorii publici și oferind întreprinderilor certitudinea de care au nevoie pentru a planifica și a investi.
Unele țări au arătat deja ce este posibil. Lituania a crescut achizițiile publice ecologice de la 5 % la peste 90 % din valoarea contractelor în doar trei ani, combinând criterii clare cu formarea și supravegherea. Portugalia a introdus standarde de mediu obligatorii în sectoarele prioritare. Iar Irlanda ia în considerare obiectivele privind emisiile pentru a face clădirile publice comandate mai curate și mai eficiente. Prima licitație irlandeză care a utilizat scara de performanțăCO2(un instrument de bune practici pentru achizițiile publice ecologice) a redus emisiile cu 21 % în comparație cu abordările convenționale. Acest lucru dovedește că criteriile corecte contribuie la obținerea unor rezultate măsurabile.
UE dispune deja de instrumentele necesare pentru a face mai bine. Acestea pot fi utilizate nu numai pentru a stimula inovarea ecologică în industrie. De exemplu, se estimează că poluarea aerului costă Europa aproximativ 600 de miliarde EUR anual. Potrivit firmei de consultanță Carbone 4, prin alinierea achizițiilor publice la principiile dezvoltării durabile, ar fi posibilă reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 34 de milioane de tone pe an, atragerea a 86 de miliarde EUR către industriile ecologice și crearea a 384 000 de locuri de muncă de calitate. La nivel local, se poate observa o dinamică similară: atunci când orașul francez Dinan a adăugat criterii ecologice și sociale la contractul său pentru serviciile de colectare a gunoiului, a redus costurile cu 20 %, a redus consumul de apă și a creat locuri de muncă pentru locuitorii șomeri.
Lisbeth Kasier,
specialist principal în achiziții publice și infrastructură durabilă
la Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă (IISD).
Jøren Vershave,
coordonator la Alianța pentru ciment și beton cu emisii reduse de carbon.
Christoph Deboff,
Partener la Neo-Eco, o firmă de consultanță specializată în economia circulară.
Articolul a fost semnat și de Paolo Campanella și Geis Termeer.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
