Ion Kiku
În primul rând, este un mecanism mai logic pentru plata unei taxe pe vânzări, așa cum este TVA-ul. Este mai aproape de însăși esența taxei. În al doilea rând, TVA la frontieră a început să fie perceput într-un moment în care Moldova avea probleme serioase cu respectarea obligațiilor fiscale și cu administrarea fiscală, în special cu aceasta”, spune Ion Kicu. – Dar multe s-au schimbat în ultimii ani, sistemul a devenit aproape transparent datorită digitalizării procesului de administrare. Adică, chiar dacă riscurile, care atunci serveau drept justificare pentru mecanismul actual, nu au fost eliminate complet, astăzi ele sunt minime. O spun toți colegii care au lucrat în sistemul de administrare fiscală și care cunosc situația”.
Pe de altă parte, pentru a crește sau restabili măcar o parte din atractivitatea investițională a țării noastre, autoritățile trebuie să ia urgent măsuri de stimulare. „Eu cred că acest mecanism poate deveni o astfel de măsură”, continuă fostul prim-ministru. – Entitățile economice nu trebuie și nu vor să crediteze statul. Deși, de fapt, mecanismul actual de colectare a TVA este un fel de sprijin bugetar. În același timp, cunosc o mulțime de antreprenori care trebuie să ia un împrumut de la bancă pentru a plăti taxa la vamă. Acest lucru nu este normal, așa că noi credem că este timpul să schimbăm această practică. În plus, acest lucru va elibera fondurile importatorilor, iar aceștia le pot folosi pentru a investi în dezvoltare.
În plus, există o problemă a așa-numitelor reziduuri de TVA în Moldova. Aceasta privește multe întreprinderi, în primul rând cele implicate în agricultură. Măsura propusă va transforma treptat aceste solduri în capital de lucru pentru acestea. „Credem că acest lucru va crește atractivitatea investițională a țării noastre pentru companiile care furnizează echipamente”, notează Ion Kiku. – În momentul de față, pentru a nu plăti TVA, acestea trebuie să recurgă la manipulări cu capitalul autorizat etc. Abordarea actuală implică multe dificultăți. Propunerea noastră elimină multe dintre ele.
Orice schimbare implică anumite riscuri. Acestea vor fi minimizate în timp. Și în cazul schimbării mecanismului de plată a TVA, riscurile sunt posibile. Principalul este posibila pierdere de fonduri de la buget în primele trei luni ale anului, când vama nu va transfera TVA.
– Dar entitatea comercială va plăti taxa după vânzare”, continuă interlocutorul. – Și dacă analizăm mai profund acest punct, riscul nu este atât de mare. În primul rând, pentru că sumele sunt mici, iar în al doilea rând, există o obligație de plată din partea marilor importatori. Pentru că acum se întâmplă în felul următor. Atunci când un întreprinzător importă bunuri și plătește TVA, valoarea impozitului pe credit crește, iar suma de plată scade. Dacă schimbăm sistemul, el nu va mai plăti TVA atunci când importă. El va avea mai puține fonduri în debit, în consecință, va trebui să plătească mai mult TVA la momentul vânzării. Adică, aceste sume vor compensa parțial deficitul de numerar rezultat.
Măsura propusă rezolvă, printre altele, problema supraestimării speculative a valorii în vamă a bunurilor la import. Nu este un secret faptul că această problemă deranjează întreprinderile de mulți ani. Pentru a îndeplini planul de colectare, funcționarii vamali pot supraestima valoarea bunurilor. Modificarea mecanismului de colectare a TVA în acest sens poate deveni o măsură antiinflaționistă. Deoarece creșterea valorii în vamă este suportată în cele din urmă de cumpărător. Toate aceste nuanțe vor trebui să fie luate în considerare.
Este clar că noul mecanism va implica o modificare a procedurii la nivelul administrației. Atât la vamă, cât și în cadrul Serviciului Fiscal de Stat. Va fi necesară modificarea legislației prin aprobarea amendamentelor la CT, CT etc. în Parlament, precum și pregătirea cadrului de reglementare. Prin urmare, în mod ideal, amendamentul ar putea fi adoptat ca parte a pachetului de politici fiscale pentru 2026, astfel încât legea să intre în vigoare la un an după aprobarea sa – de la 1 ianuarie 2027.
„Această măsură poate oferi un anumit răspuns la recesiune”, sintetizează Ion Kiku. – Desigur, ea ar trebui introdusă ca un pachet, alături de alte măsuri de natură similară. Acestea includ o rată zero pentru profiturile care nu sunt distribuite sub formă de dividende. Aceasta ar putea include, de asemenea, restabilirea platformelor industriale ca una dintre modalitățile de industrializare a țării. Am început să le creăm în 2020. Dacă ne întoarcem la problema valorii adăugate, aceasta poate fi crescută prin schimbarea paradigmei de dezvoltare în agricultură. Astfel încât materiile prime să fie prelucrate în Moldova, și nu exportate din țară la prețuri mici. În acest scop, este necesar să diferențiem subvențiile. Ar trebui să plătim mai mult pentru prelucrare decât pentru exportul de materii prime. Acest lucru va contribui la creșterea ponderii de prelucrare a materiilor prime agricole în țară”.
