În fața incertitudinii globale și a îndoielilor cu privire la utilitatea proceselor multilaterale, țările reprezentate la Nisa au convenit în general asupra necesității unor soluții mai ambițioase pentru oceanele noastre. Dar aceasta a fost doar prima etapă a călătoriei. În ajunul COP30, trebuie să se facă mult mai mult pentru a proteja acest bun comun global care susține viața pe planetă.
Printre rezultatele lăudabile se numără progresele semnificative înregistrate cu privire la „Tratatul privind marea liberă”. Nouăsprezece țări l-au ratificat la Nisa, iar alte douăsprezece s-au angajat să facă acest lucru. Așadar, suntem acum pe drumul cel bun pentru ca acest acord mondial de referință să intre în vigoare la începutul anului 2026. Acesta va crea zone marine protejate în largul mării, acoperind un gol imens în guvernanța oceanelor.
Obiectivul de a introduce statutul de zonă protejată pentru cel puțin 30 % din oceanele lumii până în 2030 nu poate fi atins fără crearea unor zone protejate de mari dimensiuni în marea liberă. Această zonă reprezintă două treimi din ocean și jumătate din suprafața planetei noastre. Provocarea de a crea un sistem eficient de conservare a mediului marin este deosebit de acută pentru regiunile polare, care se află în prima linie a crizei climatice. Situația din Oceanul Sudic este gravă și necesită măsuri imediate pentru adoptarea propunerilor de lungă durată de a crea zone marine protejate. O astfel de protecție ar păstra capacitatea oceanului de a atenua schimbările climatice (prin absorbția carbonului) și de a crește rezistența speciilor marine la creșterea temperaturilor (de exemplu, prin eliminarea efectelor pescuitului excesiv).
La Nisa, mai multe țări au anunțat noi măsuri importante pentru protejarea naturii marine în apele lor naționale. În special, Polinezia Franceză a anunțat crearea celei mai mari rețele de zone protejate din lume, care acoperă aproape cinci milioane de kilometri pătrați. De asemenea, în cadrul conferinței s-au înregistrat progrese în combaterea poluării cu plastic și în limitarea celor mai dăunătoare practici de pescuit.
Cu toate acestea, toate aceste realizări de referință nu trebuie confundate cu un punct de cotitură în protecția oceanelor. Mai degrabă, toate acestea trebuie să facă parte dintr-o schimbare mai amplă: un val ascendent de noi ambiții cu un drum lung de parcurs.
Aruncați o privire la ceea ce mai trebuie făcut. În primul rând, suntem încă cu mult în urmă în ceea ce privește stabilirea și aplicarea statutului de protecție marină. Chiar și după Nisa, doar 10 % din ocean a fost protejat într-un fel sau altul. Suntem departe de cei 30% pe care trebuie să îi protejăm până la sfârșitul deceniului. Mai rău, multe zone protejate sunt protejate doar nominal. De exemplu, mulți au sperat că Franța, unul dintre liderii ecologiști, va anunța o interdicție strictă a traulelor de fund în zonele sale protejate. Dar mai este timp, iar alte țări pot da un exemplu, inclusiv la COP30.
În al doilea rând, este încă nevoie de bani. Rămâne o mare diferență între ceea ce se promite și ceea ce se livrează. La nivel mondial, doar 1,2 miliarde de dolari sunt alocate anual pentru protecția oceanelor, ceea ce reprezintă mai puțin de 10% din suma necesară, deși studiile arată că introducerea unui statut de protecție pentru 30% din ocean până în 2030 ar putea genera 85 de miliarde de dolari anual până în 2050. În plus, prin redirecționarea fondurilor destinate subvenționării formelor dăunătoare de pescuit în doar zece țări, ar putea fi acoperită gaura din finanțarea protecției oceanelor.
În al treilea rând, tăcerea de la Nisa cu privire la eliminarea dependenței noastre de combustibilii fosili a fost asurzitoare. În urmă cu doi ani, la conferința COP28 din Dubai, lumea a promis să„elimine treptat” combustibilii fosili. Dar acum problema pare să fie dezbătută din nou în fiecare forum multilateral. Criza climatică reprezintă o amenințare existențială pentru toate formele de viață de pe planeta noastră albastră, astfel încât noile exploatări necontrolate de petrol și gaze offshore contravin tuturor obiectivelor noastre declarate. Un punct pozitiv a fostprovocarea Blue ONUW(o inițiativă a Braziliei și Franței, susținută imediat de opt țări): națiunile lumii sunt invitate să includă măsuri legate de oceane în planurile lor naționale privind clima.
Conferința de la Nisa ar trebui să fie o rampă de lansare pentru acțiuni mai ample de protejare a oceanelor în Belém. Conferința COP30 este o platformă ideală pentru a anunța noi zone marine protejate, precum și fonduri pentru protecția naturii în țările în curs de dezvoltare și consolidarea rezilienței în statele insulare și de coastă vulnerabile.
John Kerry,
fost secretar de stat al SUA și trimis special prezidențial pentru acțiuni climatice.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
