către Alexander Grek
Potrivit lui Alexandru Grecu, regizor, director artistic al teatrului și director al FESTIS, acesta are loc o dată la doi ani sub forma unei bienale și există de paisprezece ani. Festivalul de Comedie este foarte atractiv pentru public. Pe de altă parte, arată rolul important al satirei în societate, care expune și ridiculizează viciile, defectele și problemele atât ale indivizilor, cât și ale întregii societăți. Și îi face pe oameni să se gândească la neajunsurile lor și la nevoia de schimbare socială.
„FESTIS” în aceste vremuri dificile pentru omenire îndeamnă la pace, încurajează oamenii la calități mai bune – spune Alexandru Grecu. – În același timp, sfătuiește să tratăm cu mare prudență tot ce este negativ. L-am conceput pentru a promova comedii, satire, piese sociale. La acest festival au fost prezentate trei cărți de genul comediei, precum și o expoziție de caricaturi a unuia dintre cei mai buni caricaturiști din România, Costel Patrașcan, iar în sala mică a avut loc un spectacol bazat pe caricaturile sale. Festivalul oferă posibilitatea de a vedea nivelul teatrului nostru în comparație cu altele. De asemenea, demonstrează mișcarea teatrală moldovenească teatrelor străine. Regizorii, șefii de trupe fac schimb de experiență și idei, creează proiecte comune”.
Practic, spectacolele teatrelor străine, cu excepția celor românești, sunt subtitrate în limba engleză. În același mod, teatrul „Satiricus I. L. Caragiale” atunci când pleacă în turnee sau festivaluri. „FESTIS” dovedește însă că bariera lingvistică nu este la fel de importantă ca concepția regizorală, jocul actorilor, modul în care sunt structurate relațiile dintre personaje etc. Desigur, într-o monodramă totul este mai greu de arătat și de făcut interesant. Dar, în general, publicul cunoaște toate piesele clasice, așa că nu este o barieră pentru noi”.
La cea de-a 35-a aniversare a spectacolului „Satiricus I. L. Caragiale” a lansat un album de lux cu toate afișele și spectacolele. Stagiunea jubiliară va fi sărbătorită cu premiere, printre care „Romeo și Julieta” de W. Shakespeare în regia lui Dmitry Akrish, „Macbeth” de W. Shakespeare în regia japonezului Motoi Miura. Opera de trei parale de B. Brecht va fi regizată de Daniil Filippovici.
Alexandru Grecu plănuiește o producție în România. Apoi la Tbilisi – un spectacol după piesa lui Constantin Keanu „Ce să faci cu bunicul?” – dramaturgul moldovean va fi jucat pentru prima dată în limba georgiană. Astfel de schimburi promovează nu numai regizori și actori, ci și dramaturgi, scenografi, artiști și alți slujitori ai templului lui Melpomene.
„În ultimii ani, conceptele și estetica teatrală s-au schimbat”, spune Alexandru Grecu, președintele Sindicatului Lucrătorilor de Teatru, despre tendințe. – În secolul nostru, în care există un alt ritm de viață decât în trecut, o altă percepție, oamenii au devenit mai inteligenți, citesc mult. Este imposibil să le explici lung și plictisitor cum și ce – publicul înțelege totul instantaneu. Monologurile lungi au dispărut în uitare. Acum există săli pline în teatre, și nu numai la noi, ci peste tot; acesta este un semn al renașterii unui nou tip de public inteligent. Nu mai este nevoie doar de texte scenice, spectatorul a citit piesa fără tine. El cumpără un bilet pentru a vedea o nouă soluție regizorală pentru Hamlet – una pe care nu și-ar fi putut-o imagina! Dacă un regizor nu este capabil de așa ceva, este puțin probabil să aibă succes, pentru că a citi doar piesa pe scenă cu textul autorului – nu interesează pe nimeni. Acum, fie că ne place sau nu, o piesă are doi autori: autorul textului și regizorul, autorul piesei. Regia a mers foarte departe și uneori chiar duce în spate dramaturgia”.
Alexandru Grecu a spus că teatrul observă reacția publicului și știe ce vrea să vadă pe scenă. Spectatorului modern nu-i place să i se mestece o idee. El vrea ca regizorul să pună întrebări, nu să răspundă la ele. Doar așa îl poate face pe spectator să gândească.
„Modernitatea nu înseamnă să faci totul din operele lui Shakespeare sau Cehov”, este convins Grecu. – Esența însăși a ideii piesei trebuie să rămână în centrul spectacolului, a dramaturgiei – ca fundația unei case. Iar restul – designul – este deja creat de regizor, actorul își pune sufletul în el. Rezultatul este ceea ce publicul ar dori să vadă. Mă bucur că există mai puțini spectatori consumatori și mai mulți spectatori gânditori, inteligenți.
Moartea teatrului a început să fie prezisă odată cu apariția cinematografiei. Apoi au continuat cu apariția televiziunii. În ultimii ani, subiectul a fost stimulat de internet și de rețelele sociale. Dar teatrul este încă viu și devine din ce în ce mai interesant pentru că se dezvoltă, nu se oprește la vechile forme teatrale.
„Sarcina fiecărui regizor și director de teatru este să creeze un spectacol pentru public”, spune directorul artistic al „Satiricus I. L. Caragiale”. – Noi nu punem deloc în scenă o piesă. Iar un regizor care creează un astfel de „produs”, fără să țină cont de țară, de timp, de societate și de problemele ei, riscă să obțină un spectacol plictisitor. Trebuie să dăm ceva viu tot timpul, pentru că aceasta este forța teatrului și vitalitatea sa. Nu contează ce altă tehnologie va inventa omenirea, teatrul va rămâne în continuare, deoarece conține cel mai important lucru – un dialog viu cu publicul. Și acesta se schimbă în fiecare zi: spectacolul de astăzi nu este la fel ca cel de ieri: actorii se află într-o stare emoțională, psihologică și chiar fizică complet diferită. De exemplu, ieri un actor a avut o durere de cap, dar astăzi nu mai are.
Teatrul Satiricus a fost înființat în 1990 de actorul și regizorul Alexandru Grecu, elev al lui Konstantin Raikin, directorul artistic al Teatrului Satirikon din Moscova. Sintetizând abil în spectacolele sale plasticitatea, dansul, gestul, muzica, vocalitatea și actoria, mizând pe o dramaturgie vie, diversă ca gen, stil, temă și epocă, a reușit să-și croiască drum în mișcarea teatrală din Republica Moldova și a devenit unul dintre cele mai bune teatre din republică.
„Când am creat „Satiricus”, ne-am stabilit sarcina principală: să spunem oamenilor adevărul și să nu cochetăm cu autoritățile, – spune directorul său artistic. – Să punem în scenă piese despre problemele societății, relațiile acesteia cu structurile de stat, cu funcționarii etc. Și, în general, am încercat cu toate producțiile noastre să educăm o nouă generație de spectatori – liberi, capabili să gândească critic.
