Dorin Junghietu
LP: – După accidentul de pe linia Isaccea–Vulcănești 400 kV, a devenit clar că securitatea energetică a Republicii Moldova în ceea ce privește furnizarea de energie electrică nu este încă suficient asigurată. Pot corecta această situație liniile Bălți–Suceava 400 kV (proiect ce trebuie finalizat până în 2027) și Strășeni–Gutinaș 400 kV (finalizare estimată – 2030)? Intenționează guvernul să accelereze cumva construcția acestora?
– Accidentul de pe linia Isaccea–Vulcănești 400 kV a fost într-adevăr un test de stres pentru sistemul nostru energetic. Acesta a arătat ceea ce am spus și înainte: securitatea energetică nu este o soluție unică, ci o arhitectură sistemică care se construiește pas cu pas.
Astăzi, Republica Moldova se află într-o poziție considerabil mai rezilientă decât acum câțiva ani. Suntem sincronizați cu rețeaua europeană ENTSO-E, avem acces la piețele României și ale UE, funcționează un model de piață complet, inclusiv piața intra-zilnică. Dar infrastructura fizică rămâne o constrângere cheie – și tocmai pe aceasta o consolidăm activ acum.
Proiectele Bălți–Suceava 400 kV și Strășeni–Gutinaș 400 kV nu sunt doar linii de transport a energiei electrice – sunt elemente strategice ale noii geometrii energetice a țării. Implementarea lor va permite:
– creșterea semnificativă a capacităților de import din România și UE;
– reducerea dependenței de rute individuale și a riscurilor de avarie;
– asigurarea integrării depline pe piața europeană de energie electrică;
– crearea condițiilor pentru dezvoltarea generării din surse regenerabile, a exportului și a sistemelor de stocare a energiei.
Linia Bălți–Suceava se află deja în faza activă de implementare, cu un obiectiv clar de finalizare în 2027. Lucrăm cu parteneri internaționali, inclusiv BERD și alții, pentru a asigura nu numai finanțarea, ci și respectarea graficului.
În ceea ce privește proiectul Strășeni–Gutinaș, după închiderea USAID, care asigurase anterior finanțarea pentru construcția liniei, Statele Unite au reconfirmat sprijinul lor financiar pentru proiect. Au fost alocate 130 de milioane de dolari pentru lucrările din partea moldovenească a liniei, a fost desemnată compania care se va ocupa de proiect, iar în prezent se elaborează studiul de fezabilitate preliminar, care urmează să fie finalizat în această vară.
Statele Unite continuă să sprijine consolidarea securității energetice a Moldovei printr-un parteneriat investițional pragmatic.
Chiar luni, m-am întâlnit cu ambasadorul SUA la Uniunea Europeană, Andrew Pazder, care a reconfirmat angajamentul Statelor Unite de a dezvolta cooperarea bilaterală și parteneriatele investiționale în acest domeniu.
Răspunzând direct la întrebarea dumneavoastră – da, guvernul ia măsuri pentru a accelera aceste proiecte. Este vorba despre:
– simplificarea procedurilor de avizare și autorizare;
– prioritizarea proiectelor în planurile naționale de investiții;
– atragerea de finanțări suplimentare;
– consolidarea coordonării instituționale între toți participanții.
Dar este important de înțeles: în domeniul energetic, viteza nu poate veni în detrimentul fiabilității. Sarcina noastră nu este doar să construim mai repede, ci să construim corect, astfel încât aceste linii să funcționeze zeci de ani și să asigure o independență energetică reală.
Și, pe scurt: accidentul a evidențiat vulnerabilități, dar a confirmat și corectitudinea cursului ales. Construim deja un sistem în care astfel de incidente nu duc la criză, ci rămân evenimente tehnice gestionabile.
LP: – După accidentul liniei Isaccea–Vulcănești, ați propus construcția unei alte linii electrice – de 110 kV din Galați. Puteți să ne vorbiți mai detaliat despre acest proiect?
– Având în vedere situația de urgență apărută pe linia electrică Isaccea–Vulcănești 400 kV ca urmare a atacurilor militare ale Federației Ruse, necesitatea consolidării securității energetice a Republicii Moldova a devenit și mai evidentă. În acest context, Întreprinderea de Stat „Moldelectrica” analizează dezvoltarea unei noi linii de interconexiune de 110 kV cu România pe direcția Galați–Giurgiulești.
Proiectul este analizat în coordonare cu operatorul sistemului de transport al energiei electrice din România – CNTEE Transelectrica SA – și prevede construcția unei linii transfrontaliere de 110 kV, împreună cu dezvoltarea infrastructurii aferente. Aceasta va crea o nouă conexiune între sistemele electroenergetice ale celor două țări.
Proiectul are ca scop creșterea fiabilității și securității alimentării cu energie electrică, în special în partea de sud a țării, asigurarea unor rute alternative de import în caz de avarii sau lucrări de întreținere, precum și sporirea capacităților de schimb transfrontalier de energie electrică. Acest interconector va putea fi utilizat atât în regim normal de funcționare, cât și în situații de urgență, când este necesară reconfigurarea rapidă a fluxurilor de energie.
În prezent, proiectul se află în faza de analiză a oportunității și fezabilității tehnice. În acest sens, ministerul energiei a trimis o cerere părții române pentru asigurarea coordonării la nivel interguvernamental. În cazul unei decizii pozitive, proiectul poate primi statutul de obiect de utilitate publică de nivel național, după care vor fi semnate acordurile necesare pentru implementarea sa. Finanțarea liniei este planificată a fi asigurată din fondurile obținute din mecanismul de distribuire a capacității de interconexiune.
LP: – Să presupunem că liniile menționate sunt construite. Însă rămâne cota europeană pentru furnizarea de energie electrică din UE către Moldova și Ucraina, care este în prezent de 2,4 GW. Se va schimba această limitare?
– Este important să aducem clarificări: cota de 2,4 GW pentru blocul comun de control Moldova–Ucraina, din care 15% revin Moldovei, corespunzător numărului de linii de transport – nu este o restricție politică sau comercială, ci un parametru tehnic determinat de operatorii sistemelor de transport în cadrul ENTSO-E. Este vorba despre capacitatea transfrontalieră disponibilă – NTC (Net Transfer Capacity) – între blocul Moldova–Ucraina și rețeaua europeană continentală.
Mecanismul de calcul NTC se bazează pe reguli stricte de siguranță a sistemului energetic. Operatorii calculează fluxurile maxime admisibile de energie electrică ținând cont de:
– stabilitatea rețelei în diferite scenarii de sarcină;
– principiul N-1 (sistemul trebuie să reziste la ieșirea din funcțiune a unui element cheie);
– starea și capacitatea liniilor interne și transfrontaliere;
– funcționarea sincronă cu rețeaua europeană după sincronizarea de urgență din 2022.
După aceea, capacitatea disponibilă este alocată prin mecanisme de piață – în primul rând, licitații de capacitate interzonală (day-ahead, intraday), ceea ce asigură un acces transparent și concurențial pentru participanții la piață.
În ceea ce privește viitorul: construcția liniilor Bălți–Suceava 400 kV și Strășeni–Gutinaș 400 kV va influența direct acest parametru.
Astăzi, limitarea de ~2,4 GW se datorează, printre altele, unor puncte înguste în rețelele regiunii și unei conexiuni fizice insuficiente. Noii interconectori:
– vor crește numărul de „coridoare” fizice de transport;
– vor reduce sarcina pe liniile existente;
– vor îmbunătăți stabilitatea sistemului și vor permite operatorilor să majoreze în siguranță limitele fluxurilor.
Conform estimărilor operatorilor sistemelor de transport, după punerea în funcțiune a noilor linii, capacitatea de transport poate crește treptat – estimativ cu câteva sute de megawați pentru Republica Moldova, cu potențial de creștere ulterioară pe măsură ce rețeaua este modernizată și infrastructura regională se dezvoltă. În contextul regional mai larg, acest lucru creează premise pentru revizuirea și creșterea treptată a nivelului actual de 2,4 GW.
Cu toate acestea, este important de subliniat: creșterea NTC nu are loc automat odată cu punerea în funcțiune a unei singure linii. Este rezultatul unei evaluări complexe a întregii rețele regionale, inclusiv a infrastructurii din țările vecine. Prin urmare, strategia noastră este nu doar să construim noi linii, ci și să lucrăm cu partenerii din UE și Ucraina pentru consolidarea sincronă a întregului sistem.
Cheia aici este trecerea de la „integrarea limitată” la participarea deplină pe piața europeană de energie electrică, unde volumele de tranzacționare sunt determinate nu de cote, ci de capacitățile reale ale rețelei.
LP: – La începutul lunii aprilie, CNED a anunțat că puterea instalată a tuturor instalațiilor de producere a energiei din surse regenerabile (SRE) a depășit 1 GW. În același timp, a fost anunțată o altă licitație pentru marii producători de SRE. Există vreo limită maximă, după care Moldova va declara o interdicție privind construcția în continuare a unor astfel de centrale?
– Este important de înțeles: în politica de dezvoltare a energiei din surse regenerabile, Republica Moldova nu lucrează cu o „interdicție rigidă” după atingerea unui anumit volum, ci aplică un mecanism mai flexibil și mai gestionabil – planificarea prin limite de capacitate, cote și licitații.
Astăzi, am atins într-adevăr o bornă importantă – puterea instalată a SRE a depășit 1 GW și constituie peste 1.023 MW. Acest lucru confirmă faptul că sectorul se dezvoltă foarte rapid.
Cu toate acestea, conform Planului Național pentru Energie și Climă (PNIEC) și proiectului Strategiei Energetice, statul stabilește ținte, nu restricții „de tip stop”. De exemplu, cel puțin 27% din consumul final de energie și peste 30% din energia electrică din SRE până în 2030. Pentru atingerea acestor obiective, se introduce un sistem de dezvoltare controlată prin licitații – guvernul aprobă limitele de capacitate și cotele până în 2030, care determină câte noi capacități pot fi sprijinite în cadrul schemelor de sprijin de stat.
Aceste limite nu înseamnă o interdicție a construcției ca atare. Ele înseamnă că proiectele din interiorul cotelor beneficiază de sprijin (de exemplu, preț fix sau primă), iar proiectele din afara cotelor pot fi realizate, dar în condiții de piață, cu condiția existenței posibilității tehnice de racordare.
Problema limitărilor astăzi este legată nu de un „plafon politic”, ci de capacitățile tehnice ale sistemului:
– capacitatea de transport a rețelelor;
– echilibrarea sistemului (mai ales odată cu creșterea generării solare);
– existența sistemelor de stocare (BESS) și a flexibilității;
– posibilitățile de export prin interconectorii cu țările vecine.
De aceea, noile licitații prevăd deja asocierea obligatorie a SRE cu sistemele de stocare, iar dezvoltarea generării este sincronizată cu modernizarea rețelelor.
Așadar, Republica Moldova nu intenționează să introducă o interdicție privind construcția de SRE după atingerea unui anumit nivel. Dar dezvoltarea sectorului se va produce în limite gestionabile și în funcție de capacitățile tehnice ale sistemului, pentru a evita supraîncărcarea rețelei și a asigura stabilitatea alimentării cu energie.
Cu alte cuvinte, trecem de la etapa „creșterii rapide cu orice preț” la etapa dezvoltării echilibrate – în care fiecare megawatt nou trebuie integrat în sistem în siguranță și eficient.
LP: – Acum câțiva ani, în Moldova se dezvolta activ utilizarea energiei din biomasă pentru producerea de căldură și electricitate. Apoi, odată cu închiderea proiectului UE „Energie și Biomasă” implementat de PNUD, acest subiect a dispărut treptat. Deși în Uniunea Europeană utilizarea acestei energii se dezvoltă, iar în Moldova există milioane de tone de deșeuri agricole și forestiere care ar putea fi transformate în brichete și peleți. Există planuri de relansare a unui astfel de proiect?
– Problema biomasei este într-adevăr foarte importantă, și aici trebuie să facem o corectă echilibrare: subiectul nu a „dispărut”, ci trece într-o nouă fază – de la proiecte finanțate de donatori la o dezvoltare durabilă de piață.
În primul rând, trebuie recunoscut că proiectul UE „Energie și Biomasă”, implementat de PNUD, a fost unul dintre cele mai de succes din sectorul energetic al țării. Timp de 7 ani, a creat practic o nouă industrie: peste 200 de instituții publice au trecut la încălzirea cu biomasă; au apărut zeci de companii producătoare de peleți și brichete; sute de mii de cetățeni au primit acces la o sursă de căldură mai ieftină și locală.
Și cel mai important – a fost demonstrată teza cheie: biomasa este una dintre cele mai accesibile resurse regenerabile interne pentru Republica Moldova. Biomasa nu este o alternativă la energia solară sau eoliană, ci un complement logic al acestora, mai ales în segmentul termic, unde poate da un efect maxim cu o dependență minimă de import.
După încheierea proiectului, accentul s-a deplasat într-adevăr – dar nu din cauza renunțării la direcție, ci pentru că piața trebuia să treacă de la un model subvenționat la unul comercial. Atenția statului s-a concentrat temporar asupra crizelor din domeniul gazelor și energiei electrice, iar prioritatea a devenit integrarea rapidă pe piața UE și dezvoltarea sectorului electric.
Cu toate acestea, în documentele strategice – atât în PNIEC, cât și în proiectul Strategiei Energetice – biomasa rămâne un element important al balanței energetice, în special în sectorul încălzirii și în mediul rural.
Astăzi, asistăm de fapt la o a doua suflare a acestei direcții, dar într-un format mai matur. Ministerul Energiei, împreună cu partenerii, a lansat în 2024 o platformă specializată pentru piața biomasei, care conectează producătorii și consumatorii de combustibil; sunt analizate mecanisme de sprijin pentru modernizarea producției de peleți și brichete; se dezvoltă segmentul eficienței energetice a clădirilor, unde biomasa rămâne o soluție competitivă; sunt discutate proiecte de biogaz și cogenerare pe bază de deșeuri agricole.
Abordarea cheie acum nu este doar să repetăm vechiul proiect, ci să integrăm biomasa în noul model energetic, ca sursă locală de căldură, în special pentru gospodăriile vulnerabile, ca element de independență energetică în mediul rural și ca parte a economiei circulare, unde deșeurile devin resursă.
LP: – Integrarea în rețeaua națională a energiei produse din surse regenerabile este împiedicată de lipsa unor capacități proprii suficiente de echilibrare ale Moldovei. Se știe că au existat cel puțin trei propuneri serioase de construire a unor centrale electrice pe gaz de generație de bază cu o putere totală de până la 86 MW de către investitori privați până în 2025. De ce nu au fost realizate aceste proiecte? Și există altele care vor fi totuși construite?
– Problema capacităților de echilibrare este una dintre cele cheie în etapa actuală de transformare a sistemului energetic. Și este important de precizat: problema nu constă atât în „lipsa proiectelor”, cât în faptul că abia acum condițiile pentru implementarea lor devin stabile și predictibile.
Într-adevăr, în anii anteriori au fost analizate mai multe inițiative ale investitorilor privați pentru construirea unor centrale electrice pe gaz cu o putere totală de aproximativ 80-90 MW. Cu toate acestea, ele nu au fost realizate dintr-o combinație de motive.
În primul rând, până de curând, piața de energie electrică din Republica Moldova nu oferea suficientă predictibilitate pentru astfel de investiții. Nu existau semnale de preț complete, lipsea piața intra-zilnică, iar posibilitățile de participare la echilibrare erau limitate. Abia după lansarea arhitecturii moderne de piață, inclusiv segmentele day-ahead și intraday prin OPEM, situația a început să se schimbe.
În al doilea rând, nu existau mecanisme clare de returnare a investițiilor tocmai pentru capacitățile de echilibrare. Spre deosebire de sursele regenerabile, care sunt sprijinite prin licitații și scheme de preț garantat, pentru generarea flexibilă pe gaz nu existau instrumente precum plăți pentru capacitate sau contracte de disponibilitate.
În al treilea rând, incertitudinea privind furnizarea gazelor și volatilitatea prețurilor în perioada 2021–2023 au crescut semnificativ riscurile pentru investitori. În condițiile în care prețul combustibilului se putea modifica de mai multe ori, proiectele cu dependență mare de gaz deveneau dificile din punct de vedere economic.
Și, nu în ultimul rând, capacitățile limitate ale rețelei și ale interconexiunilor au redus, de asemenea, atractivitatea comercială – fără suficientă flexibilitate a sistemului, chiar și existența generării nu garanta o utilizare eficientă.
Acum situația se schimbă fundamental. Trecem la un model mai echilibrat, în care dezvoltarea SRE este însoțită de crearea flexibilității sistemului.
În special, segmentul sistemelor de stocare a energiei (BESS) se dezvoltă activ, devenind deja un element obligatoriu al noilor licitații. Sunt analizate mecanisme de stimulare a capacităților flexibile, inclusiv scheme potențiale de plată pentru disponibilitate. Se consolidează integrarea cu piața UE prin ENTSO-E, ceea ce extinde posibilitățile de echilibrare prin import/export. Infrastructura de rețea este modernizată, ceea ce crește capacitatea sistemului de a accepta și redistribui energia.
De asemenea, vedem noi inițiative – atât în domeniul stocării energiei, ale cărei capacități vor ajunge în lunile următoare la 200 MWh, cât și în segmentul generării flexibile, inclusiv pe gaz și potențial biogaz. Pentru generarea pe gaz natural, am semnat un memorandum cu două companii americane, gata să construiască o centrală electrică de 100 MW. Există, de asemenea, și alte inițiative private în această direcție.
În plus, modernizăm CET-urile – în prezent purtăm negocieri cu companiile care au participat la licitația pentru construcția a 55 MW și, de asemenea, promovăm procesele pregătitoare pentru implementarea unui proiect de 250 MW la Termoelectrica.
Republica Moldova nu va construi generație tradițională excedentară. Scopul nostru este să creăm un sistem inteligent, flexibil, în care echilibrul este atins printr-o combinație de: interconexiuni, acumulatori de energie și, acolo unde este necesar, generație flexibilă de înaltă eficiență.
LP: – Există vreo posibilitate ca Moldova să revină la furnizarea de energie electrică de la MGRES (Centrala de la Cuciurgan)?
– Trebuie să abordăm această întrebare în mod pragmatic, fără emoții și cu o înțelegere clară a intereselor naționale.
MGRES a fost istoric o sursă importantă de energie electrică pentru malul drept și a fost chiar gândită pentru export în țările balcanice. Cu toate acestea, evenimentele din ultimii ani au arătat principalul risc al unui astfel de model – dependența critică de un singur furnizor, aflat în afara controlului constituțional al Republicii Moldova și legat de factori geopolitici.
MGRES este un obiectiv care este astăzi moral și fizic învechit. Competitivitatea sa în trecut se datora în mare măsură unui singur factor – accesul la gaze în condiții non-de piață. Într-o situație în care combustibilul este furnizat la prețuri de piață, energia electrică produsă la această centrală va fi în mod obiectiv mai scumpă decât ofertele de pe bursa românească sau generația la CET-urile noastre, și cu atât mai mult decât SRE.
Al doilea aspect important este decizia politică luată de guvern în 2025. Republica Moldova a adoptat în mod conștient un curs de rupere completă de dependența de furnizorul tradițional, care, din păcate, a demonstrat în repetate rânduri că folosește energia ca instrument de presiune politică și geopolitică. Acesta nu este un risc abstract – este o experiență prin care țara a trecut deja.
Tocmai de aceea, strategia noastră este diversificarea: integrarea pe piața europeană prin ENTSO-E, dezvoltarea interconectorilor cu România, creșterea generării proprii, inclusiv SRE și capacități de înaltă eficiență, crearea unui mediu de piață competitiv și transparent.
Teoretic, piața rămâne deschisă, iar orice furnizor poate participa în condiții egale. Dar din punct de vedere practic și strategic, revenirea la un model în care o parte semnificativă a energiei electrice provine de la o singură sursă, cu atât mai mult cu astfel de riscuri și parametri de preț, nu are niciun sens economic, nici strategic.
LP: – Recent, la o ședință de lucru la Ministerul Energiei cu participarea operatorilor de rețele de distribuție și transport, s-a discutat faptul că gradul de uzură al rețelelor electrice de transport ale Moldovei este între 70% și 90%, iar durata de viață a multora dintre ele este deja depășită. Ce acțiuni intenționează să întreprindă ministerul energiei în această direcție?
– Problema uzurii rețelelor nu este o noutate, ci o provocare sistemică acumulată de-a lungul deceniilor. Și astăzi, pentru prima dată, o abordăm nu punctual, ci printr-un program cuprinzător de modernizare a întregii infrastructuri.
Un pas cheie a fost deja făcut: operatorul sistemului de transport Moldelectrica a elaborat, iar ANRE a aprobat, un plan decenal de dezvoltare a rețelei care prevede investiții de aproximativ 8 miliarde de lei. Acesta este un pas către reînnoirea sistematică a rețelei magistrale. Este vorba de înlocuirea treptată a liniilor și stațiilor cele mai uzate, în special a celor care au depășit deja durata normală de funcționare.
În al doilea rând, extinderea rețelei pentru integrarea surselor regenerabile de energie și a noilor interconectori cu România și UE.
În al treilea rând, introducerea unor tehnologii moderne de gestionare a rețelei, inclusiv elemente de digitalizare și rețea inteligentă (smart grid).
Dar nu mai puțin important, schimbăm și abordarea privind investițiile în rețelele de distribuție, inclusiv mecanismele de reglementare. Operatorii de distribuție primesc stimulente pentru a crește investițiile în modernizare. De exemplu, este prevăzută o rentabilitate admisibilă mai mare dacă companiile reinvestesc o mare parte din profit în rețea, precum și consolidarea controlului asupra executării programelor de investiții.
În paralel, ministerul lucrează pe mai multe direcții suplimentare, cum ar fi:
– atragerea de finanțare internațională de la partenerii de dezvoltare pentru accelerarea modernizării;
– simplificarea procedurilor pentru implementarea proiectelor de infrastructură;
– sincronizarea dezvoltării rețelelor cu creșterea generării, pentru a evita „punctele înguste”;
– dezvoltarea sistemelor de stocare a energiei, care reduc sarcina asupra rețelei și îi sporește reziliența.
LP: – Care este situația actuală cu gazul natural? Pentru ce perioadă sunt contractate livrările și se poate conta pe faptul că tariful la acesta nu va crește?
– Ministerul Energiei nu se ocupă de achiziționarea gazului natural. Conform legislației în vigoare, ne este direct interzis să intervenim în activitatea operațională a companiilor. Noi, desigur, monitorizăm cu atenție situația pieței și primim rapoarte de la întreprinderi, dar deciziile de achiziție sunt luate de acestea în mod independent.
Ca și în anul trecut, Energocom a elaborat o strategie de achiziții. Cu toate acestea, detaliile sale nu sunt dezvăluite public pentru a nu influența piața și pentru a asigura condiții de achiziție cât mai favorabile, deci prețuri optime pentru consumatorii finali.
LP: – De la 1 aprilie 2026, în Moldova, marii consumatori non-casnici de gaze (peste 100.000 de metri cubi pe an) sunt obligați să treacă pe piața liberă. Cum se întâmplă acest lucru fizic, având în vedere că după ei vor trebui să urmeze consumatorii mijlocii și mici? Și cum participă bursa BRM East în acest proces?
– Trecerea marilor consumatori pe piața liberă a gazelor este un proces deja realizat în practică, cu un nivel foarte ridicat de succes.
La 1 aprilie 2026, toți marii consumatori non-casnici (203 de companii) au finalizat tranziția. Dintre acestea, 193 de companii (aproximativ 95%) au încheiat deja contracte pe piața liberă, acoperind aproximativ 99% din volumele acestui segment. Alte aproximativ 10 companii cu consum sezonier au renunțat temporar la gaze și se vor întoarce la achiziții mai târziu.
Acum, despre cum se întâmplă acest lucru în practică. Livrarea fizică a gazului nu se schimbă. Gazul, ca și înainte, intră prin aceeași infrastructură – prin operatorul sistemului de transport și rețelele de distribuție. Se schimbă doar partea comercială: consumatorul își alege singur furnizorul, încheie un contract cu acesta în condiții de piață, negociază prețul, graficul livrărilor și condițiile de plată, iar furnizorul rezervă capacitățile necesare în sistem și asigură furnizarea gazelor.
Astfel, este vorba de o separare: fluxul fizic de gaze rămâne unitar, iar furnizorul devine alegerea clientului. Acesta este principiul cheie al modelului european de piață.
În ceea ce privește rolul bursei BRM East, aceasta este unul dintre instrumentele acestui proces. Bursa asigură un comerț transparent și concurențial cu gaze, permite consumatorilor și comercianților să cumpere gaze la prețuri de piață în format de licitații sau tranzacții SPOT, formează repere de preț legate de piețele regionale, reduce riscurile acordurilor bilaterale netransparente.
În același timp, bursa nu este singurul canal. Companiile pot încheia și contracte bilaterale directe (OTC), alegând modelul cel mai avantajos.
Următoarea etapă a reformei este deja planificată. De la 1 aprilie 2027, pe piața liberă vor intra consumatorii mijlocii (10.000–100.000 m³ pe an), iar în perspectivă – și consumatorii mici și casnici, pentru care va fi asigurată schimbarea simplă a furnizorului și instrumente de comparare a ofertelor.
LP: – Ce acțiuni au fost deja întreprinse și ce intenționează să facă ministerul energiei pentru a limita creșterea prețurilor la produsele petroliere și a reduce efectul negativ asupra economiei țării al scumpirii lor semnificative?
– Creșterea prețurilor la produsele petroliere este, în primul rând, un factor extern, legat de dinamica cotațiilor țițeiului și produselor petroliere pe piețele internaționale. Republica Moldova, ca țară importatoare, nu poate influența direct aceste prețuri. Dar sarcina statului este să atenueze efectul asupra economiei și consumatorilor și să asigure un mediu intern cât mai concurențial și transparent. Ce s-a făcut deja.
În primul rând, funcționează un mecanism de stabilire a prețurilor administrat de ANRE, care leagă prețurile interne la combustibili de cotațiile internaționale și cursul valutar. Acest lucru exclude speculațiile și asigură transparența formării prețurilor.
În al doilea rând, statul nu introduce „înghețarea” administrativă a prețurilor, deoarece o astfel de abordare în trecut a dus la penurii. În schimb, se aplică un model de piață cu control și transparență.
În ceea ce privește acțiunile viitoare.
Primul – diversificarea surselor de aprovizionare și a logisticii. Extinderea accesului la piețele regionale reduce dependența de rute individuale și crește rezistența la șocurile de preț.
Al doilea – dezvoltarea alternativelor. Promovăm activ mobilitatea electrică, utilizarea biocombustibililor, creșterea eficienței energetice în transporturi și industrie.
Al treilea – măsuri de sprijin direcționate. În cazul unor creșteri bruște de preț, statul analizează instrumente de sprijin pentru categoriile cele mai vulnerabile și sectoarele cheie ale economiei, fără a distorsiona semnalele pieței.
Al patrulea – îmbunătățirea infrastructurii de stocare și logistică, ceea ce permite companiilor să achiziționeze combustibil în perioade mai favorabile și să atenueze fluctuațiile de preț. Acest lucru este prevăzut în proiectul de lege privind rezervele de petrol, care transpune directiva europeană în acest domeniu și prevede crearea de rezerve obligatorii pentru aproximativ 60 de zile de consum mediu. Este vorba de alinierea sistemului național la cerințele Directivei 2009/119/CE, care obligă statele să constituie stocuri minime de țiței și produse petroliere pentru asigurarea securității energetice în caz de crize de aprovizionare.
În Republica Moldova, proiectul de lege relevant prevede crearea unui sistem de rezerve obligatorii de produse petroliere (benzină, motorină, păcură), creșterea treptată a volumelor până la un nivel comparabil cu cerințele europene, împărțirea responsabilităților între participanții la piață (importatori, furnizori) și stat, crearea unui mecanism instituțional de gestionare a rezervelor (inclusiv o agenție specializată sau un organism autorizat), utilizarea acestor rezerve exclusiv în situații de urgență sau în cazul unor întreruperi grave de aprovizionare.
Constituirea unor astfel de rezerve nu este doar o chestiune de securitate, ci și un instrument de atenuare a șocurilor pe piață, permițând economiei să răspundă mai bine la crizele externe.
Implementarea acestui sistem este un alt pas către integrarea Republicii Moldova în spațiul energetic european și consolidarea rezilienței sale la riscurile externe.
