În timp ce politica externă a lui Trump tinde să „urmeze banii”, ideologia MAGA (Make America Great Again) joacă, de asemenea, un rol în acest concept distopic. Potrivit lui Trump și mișcării sale MAGA, Europa este al doilea cel mai important câmp de luptă (după SUA însăși) care trebuie cucerit. Și deoarece acest lucru va necesita prăbușirea Uniunii Europene, alianța transatlantică de lungă durată a fost înlocuită cu dușmănie într-un timp foarte scurt.
Merită să ne oprim asupra cât de radicală este această ruptură. Statele Unite au ieșit din cel de-al Doilea Război Mondial ca mare învingător atât în teatrul de război european, cât și în cel din Pacific. Apoi au învins Uniunea Sovietică în Războiul Rece, care nu a fost doar o costisitoare cursă a armelor termonucleare între două superputeri, ci și o luptă între două sisteme socio-economice și normative. Combinația occidentală de libertate individuală, democrație și economie de piață s-a opus statului polițienesc sovietic cu partid unic și economie planificată sclerotică. Alegerea între cele două alternative a fost clară, iar în cele din urmă modelul american a prevalat. Uniunea Sovietică s-a prăbușit, s-a dezintegrat și a dispărut, lăsând în urmă un fragment rusesc care, incapabil să se împace cu identitatea sa post-imperială, a devenit din ce în ce mai revanșard.
Dar odată cu alegerea și apoi realegerea lui Trump, americanii au arătat clar că nu mai doresc să îndeplinească rolul de polițist al lumii și să suporte povara asociată. Prin urmare, cel mai mare eșec al Europei în deceniile care au urmat sfârșitului Războiului Rece a fost incapacitatea de a-și asuma o mai mare responsabilitate pentru apărarea frontierelor sale – o condiție necesară pentru menținerea suveranității. Din perspectiva Kremlinului, vulnerabilitatea Europei a fost o oportunitate favorabilă.
Noua strategie de securitate națională a SUA, precum și planul lui Trump de a pune capăt războiului din Ucraina, care sprijină în mare măsură pozițiile maximaliste ale Rusiei, nu lasă nicio îndoială cu privire la obiectivele acestei administrații. În mod tipic nebunesc, Trump și adepții săi MAGA declară că UE este un proiect antiamerican care trebuie distrus. Țări care au fost prietene și aliate timp de opt decenii sunt acum portretizate ca adversari, în timp ce Rusia lui Vladimir Putin este admirabilă.
Prin adoptarea acestei poziții, Trump a distrus efectiv Occidentul transatlantic. În locul acestuia, el creează o Americă imperială care reflectă visele imperiale ale Rusiei, precum și pe cele urmărite din ce în ce mai mult de China. În această nouă ordine mondială, doar forța brută contează, nu statul de drept.
În încercarea de a realiza această viziune, Trump a făcut profețiile lui George Orwell și mai impresionante. În romanul distopic clasic al lui Orwell , 1984, lumea este împărțită în mod similar între trei puteri continentale. Sub Trump, valorile tradiționale ale democrației americane au devenit obstacole care trebuie înlăturate, iar regimurile autoritare străine au devenit modele.
Poate că Trump speră că, trădând Ucraina – și, prin extensie, Europa – și alăturându-se lui Putin, poate obține Rusia de partea sa în lupta împotriva Chinei. Dar Putin nu are de gând să joace după regulile sale. El știe că, fără China de partea sa, Rusia este prea slabă pentru a-și menține statutul șubred de mare putere. În plus, atât China, cât și Rusia încearcă să remodeleze ierarhia globală pe seama Americii. Trump va eșua; singura întrebare este care va fi costul eșecului său.
Ar trebui să fie evident că distrugerea Occidentului transatlantic va slăbi însăși America. Trump și susținătorii săi MAGA se pot convinge că America este autosuficientă, dar se înșeală. SUA are nevoie de Europa la fel de mult cum Europa are nevoie de SUA. Strategia urmărită de Trump se reduce la autosabotaj.
Trădarea aliaților de lungă durată ai SUA nu îl va face pe Putin mai înclinat spre pace. Dimpotrivă, îl va face și mai îndrăzneț. Intoxicat de victoria sa asupra Occidentului în Ucraina, el va începe să își planifice înaintarea spre vest. O încetare a focului în termenii săi nu este nimic mai mult decât o pauză tactică.
Deja, riscul de extindere a războiului crește de-a lungul axelor principale ale Eurasiei: în Orientul Îndepărtat între China și Japonia, în ceea ce privește Taiwanul și pe flancul estic al NATO. Europa trebuie să se pregătească pentru vremurile grele care vor urma. Această criză geopolitică periculoasă este exacerbată de creșterea slabă a Europei și de incapacitatea de a ține pasul cu China și America din punct de vedere tehnologic. Acest decalaj trebuie să fie eliminat. Suveranitatea poate fi costisitoare, dar libertatea Europei este neprețuită.
Joschka Fischer,
ministru german de externe și vicecancelar între 1998 și 2005,
a fost lider al Partidului Verde german timp de aproape 20 de ani.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
