Marin Ciobanu
De ce se întâmplă acest lucru și ce măsuri trebuie să ia noua guvernare moldovenească pentru a spori atractivitatea țării pentru investitori, discutăm cu Marina Ciobanu, administratorul-șef al ZEL „Bălți”, considerată pe bună dreptate cea mai de succes structură de atragere a investitorilor în economia moldovenească. Și astfel continuăm subiectul expus în precedenta publicație Logos Press.
LP: – Domnule Ciobanu, la recenta prezentare a rezultatelor activității ZEL „Bălți” ați spus că în perioada 2010-2020 Moldova a pierdut cel puțin 16 proiecte investiționale mari, cu posibile investiții în valoare de sute de milioane de euro, care ar fi putut crea cel puțin 20 de mii de noi locuri de muncă și ar fi demarat producția de bunuri industriale cu valoare adăugată înaltă, complet noi pentru țara noastră și orientate spre export. Care a fost principalul motiv pentru aceasta?
– Mă doare să vorbesc despre asta, deoarece acestea sunt proiecte care ar fi putut aduce Moldovei nu doar investiții și locuri de muncă, ci și o îmbunătățire semnificativă a imaginii țării pe arena internațională. La urma urmei, printre companiile care au luat serios în considerare posibilitatea de a-și deschide întreprinderi în Moldova se numără branduri de renume mondial precum austriacul Bosch, americanul Lear Corporation, japonezul Mitsubishi, sud-coreeanul Yura, elvețianul Komax…. Nu vorbesc despre aproape o duzină de corporații serioase din Germania. La urma urmei, întreprinderile germane sunt cele care formează coloana vertebrală a investitorilor în zona noastră liberă, care au urmat rezidentul nostru ancoră, Draexlmaier.
De ce vorbesc despre „geografia” proiectelor eșuate? Pentru că exemplul lui Draexlmaier arată cum sosirea unui investitor solid într-o țară implică un lanț de alte investiții din această țară. Unii oameni lucrează „în tandem” cu această companie ca furnizor sau client, în timp ce alții pur și simplu văd că au intrat pe o piață nouă și își dau seama: dacă o companie atât de solidă s-a stabilit acolo, ar trebui să ne uităm mai atent. Acesta este un factor psihologic foarte important. Întreprinderile din întreaga lume se uită unde le curg banii, unde se simt mai confortabil. Și, de foarte multe ori, sunt ghidate de comportamentul marilor jucători.
Și acum voi încerca să răspund la întrebarea de ce aceste proiecte nu au avut loc în Moldova. Dacă vorbim despre motivul principal, acesta este cu siguranță birocrația. Deseori nu sunt de acord cu mine în birourile înalte ale guvernului, dar eu lucrez direct cu investitorii. Avantajul zonelor libere este că noi, ca administrație FEZ, ne ocupăm de multe probleme legate de aprobări, de obținerea diferitelor autorizații și permise și de alte probleme „de rutină”.
Cum ar trebui să reacționeze un investitor care este gata să investească zeci de milioane de dolari în construcția unei fabrici în Moldova, să creeze sute de locuri de muncă, să producă produse competitive pentru export, dar, în același timp, trebuie să aștepte doi ani pentru o decizie privind transferul unui lot de teren de la teren agricol la construcție industrială? Ei lucrează în multe țări din lume și compară. Noi facem multe eforturi pentru ca ei să vină în Moldova, să evalueze oportunitățile noastre și să accepte să investească aici. Și apoi există atâta birocrație…. Firește, nu toți investitorii sunt de acord să suporte atâta birocrație și să aștepte 2-3 ani pentru rezolvarea problemelor elementare, care în alte țări durează cel mult câteva luni.
LP: – În afară de birocrație, ce mai frânează investițiile în Moldova?
– Setul de factori problematici pentru atragerea ISD este bine cunoscut: infrastructura subdezvoltată, logistica complicată, lipsa personalului calificat de nivel mediu și a resurselor de muncă în general, procesul educațional nu corespunde cerințelor moderne…. Recent, la acestea s-a adăugat problema resurselor energetice scumpe, care afectează costurile de producție și competitivitatea produselor.
Contextul regional este, de asemenea, foarte important – la urma urmei, suntem în concurență cu țările regionale pentru atenția investitorilor. Și trebuie să avem atuuri cu greutate pentru ca aceștia să aleagă Moldova. Dar noi practic nu avem astfel de atuuri. Dacă luăm România, Ungaria, Serbia, Macedonia – țările care sunt concurenții noștri direcți pentru atragerea investițiilor străine directe – toate au creat condiții mult mai atractive pentru investitori. Noi nu avem astfel de oportunități.
LP: – Există o cale de ieșire din această situație? Suntem pe cale să avem un nou guvern, de unde ar trebui să înceapă pentru a stimula afluxul de investiții directe în țară?
– Voi spune o frază banală: există o cale de ieșire din orice situație. Principalul lucru este să ai voința de a o căuta. Și voința politică de a face tot ce este necesar pentru a îmbunătăți climatul investițional și pentru a lucra eficient cu potențialii investitori.
Noul guvern trebuie, în primul rând, să conștientizeze un adevăr simplu: dacă vrem cu adevărat să scoatem țara din sărăcie și să contribuim la prosperitatea economică a Moldovei, trebuie să abordăm imediat și serios problema atragerii investițiilor și să dezvoltăm un mecanism eficient de lucru în această direcție.
Nu trebuie să inventăm nimic, ci să ne bazăm pe experiența pozitivă a vecinilor noștri, care au demonstrat deja cât de eficiente și benefice pot fi investițiile străine pentru economia țării, dacă există o abordare strategică de stat a acestei probleme.
Atragerea investițiilor nu este responsabilitatea exclusivă a Agenției pentru Investiții, ci a fiecărui funcționar guvernamental. La toate nivelurile – de la miniștri până la consilierii locali din sate. Eficacitatea activității fiecărei agenții și a fiecărui funcționar ar trebui să fie evaluată în funcție de criteriile de atragere a investițiilor. La urma urmei, este bine cunoscut faptul că lanțul de efecte pozitive generate de investițiile străine directe afectează atât potențialul de producție al țării, cât și piața muncii și situația socială, contribuind la crearea de noi locuri de muncă, la creșterea veniturilor și, în consecință, la stimularea creșterii economice. Și acest lucru este relevant atât la scara unei țări, cât și a unei localități individuale.
Să încercăm să ne amintim câți investitori au atras ambasadele noastre din străinătate în țara noastră? Nu-mi vine nimic în minte. Se pune întrebarea: la ce ne referim când vorbim despre diplomație economică? Cum este evaluată eficiența activității acestor misiuni?
Și același lucru poate fi spus despre aproape orice minister sau agenție. Acestea nu sunt responsabile de climatul investițional din țară, iar activitatea lor nu este evaluată în funcție de aceste criterii. Nu vorbim despre împrumuturi sau subvenții pentru diverse proiecte – acestea sunt, de asemenea, investiții, dar nu au efectul pe care îl așteptăm de la investițiile directe.
În plus, mercantilismul multor funcționari din aceste agenții și chiar birocrația este o consecință directă a faptului că atragerea investițiilor nu este inclusă în criteriile de evaluare a activității lor. Prin urmare, aceștia își pun adesea interesele personale sau natura birocratică deasupra intereselor statului. Atitudinea de „orice s-ar întâmpla” prevalează încă asupra multor funcționari guvernamentali, iar aceștia acționează ca cea mai mare frână în calea investițiilor și a progresului țării.
