Rusia a crezut că dependența energetică va forța Europa să accepte invazia sa din Ucraina în 2022, iar acest calcul s-a dovedit parțial corect: Europei îi este greu să se desprindă de petrolul rusesc. În plus, acordurile energetice susțin relațiile îmbunătățite ale Rusiei cu India și China, oferind baza economică pentru o nouă coaliție antiamericană.
China se află într-o poziție la fel de puternică datorită controlului său asupra materiilor prime strategice și asupra prelucrării acestora, în special asupra pământurilor rare și a altor minerale esențiale. Galiul și germaniul sunt componente-cheie nu numai în tehnologiile energetice ecologice, ci și în LED-uri, fibre optice și dispozitive electronice de înaltă performanță. Iar antimoniul, care provine, de asemenea, în mod predominant din China, este esențial pentru echipamentele militare de înaltă performanță și ca agent ignifug.
Ca răspuns la tarifele de „zi a eliberării” anunțate în aprilie de președintele american Donald Trump, China a impus noi restricții asupra altor șapte elemente de pământuri rare: samariu, gadoliniu, terbiu, disprosiu, lutețiu, scandiu și ytriu. Fără a arăta o conștientizare adecvată a importanței acestora, administrația Trump a fost nevoită să se retragă aproape imediat pe mai multe fronturi ale războiului său comercial.
Statele Unite încearcă să imite strategiile Rusiei și Chinei prin creșterea producției de energie și prin investirea de bani publici în pământurile rare. Dar ambele încercări sunt problematice.
Deși producția de petrol și gaze poate crește pe termen scurt, pe termen lung vor fi necesare noi investiții în foraje și conducte. Cu toate acestea, pe măsură ce costul marginal al energiei fără carbon continuă să scadă vertiginos, companiile energetice sunt prudent reticente în a investi în combustibili fosili. Aceasta înseamnă că actuala tendință a SUA va fi doar un foc de paie.
Dezvoltarea pământurilor rare este mai probabilă, dar va lua timp. Din anii 1960 până în anii 1990, mina Mountain Pass din sudul Californiei a fost principala sursă mondială de metale din pământuri rare. Însă, în ultimele decenii, diverși operatori americani care au intrat în această afacere au sfârșit prin a da faliment.
Cea mai nouă companie americană producătoare de pământuri rare, MP Materials, și-a început activitatea în 2017 și și-a asigurat deja viitorul oferind Pentagonului o participație de 400 de milioane de dolari, precum și o garanție de cumpărare a mineralelor extrase. Dar, deși capitalismul de stat al lui Trump poate preveni falimente viitoare, acesta nu poate face minuni. Investiția cheie a MP, instalația 10X, nu va începe să producă până în 2028 sau mai târziu.
Așadar, disperată să facă ceva mai eficient, administrația Trump a apelat la cea mai evidentă și discutată pârghie: dolarul. În anii 1960, Valéry Giscard d’Estaing, pe atunci ministrul de finanțe al Franței, se plângea că primatul global al dolarului oferă Americii „privilegii exorbitante” în economia mondială. Acum, Trump pare dornic să testeze limitele acestui privilegiu, chiar dacă urmărește alte priorități (cum ar fi amenințarea independenței Rezervei Federale a SUA) care îl subminează.
Există o lungă tradiție de examinare a rolurilor diferite și nesigure ale monedelor internaționale de-a lungul timpului. La începutul îndelungatei ascensiuni a lirei sterline, Walter Bagehot, marele editor din secolul al XIX-lea al revistei The Economist, scria că „cel mai scurt și mai adevărat mod de a descrie” sistemul financiar britanic este de a-l numi „cea mai mare combinație de putere economică și delicatețe economică pe care a văzut-o vreodată lumea”.
Același argument poate fi aplicat astăzi dolarului american. După cum arată un raport recent al FMI, dolarul se află în mod incontestabil în centrul sistemului financiar mondial. Dar comerțul și finanțele se mișcă cu viteze diferite, deoarece primul depinde de schimbul de produse, iar al doilea este doar o platformă. Dacă o platformă financiară are probleme, aceasta poate fi schimbată. Costurile irecuperabile semnificative nu au împiedicat Genova, Anvers sau Amsterdam să își piardă poziția de centre financiare mondiale.
În plus, este mai ușor și mult mai rapid pentru alte țări să dezvolte o alternativă la dolar decât pentru America să își dezvolte brusc propria industrie a pământurilor rare. Este suficient să deschidem ochii pentru a vedea monede care nu sunt împovărate de probleme fiscale uriașe, deficite mari și datorii în creștere.
Gândiți-vă la inițiativa Libra a Facebook într-o lume mult mai stabilă – lansarea unei monede bazate pe blockchain comparabilă cu un coș de alte monede. Deși această inițiativă s-a confruntat imediat cu opoziția SUA și a UE, nu au existat obstacole tehnice în calea realizării sale. În timp ce alternativele la dolar – cum ar fi euro sau yuanul – păreau anterior neplauzibile, blockchain face acum posibil vechiul vis al unei monede globale.
Desigur, administrația Trump consideră că monedele stabile susținute de dolarul american vor crește cererea de bonuri și obligațiuni de trezorerie, facilitând serviciul datoriei naționale masive a SUA. Cu toate acestea, deși aproape toate monedele stabile sunt într-adevăr legate de dolar, este suficientă o criză financiară în SUA, sau chiar un indiciu de criză, pentru a crea un stimulent pentru emiterea de monede legate de un coș de alte monede puternice (cum ar fi dolarul australian, canadian și din Hong Kong, coroana norvegiană și suedeză și francul elvețian). Un emitent inventiv al unei noi monede sintetice ar putea chiar să adauge câteva criptomonede pure și aproape sigur să includă cel mai de încredere garant monetar din lume, aurul.
În orice caz, Trump este nerăbdător în afirmarea rolului Americii în lume. Îi plac rezultatele rapide și disprețuiește perdanții. Dar, în ciuda abundenței de talent și ingeniozitate din țară, el a ales o luptă pe care este puțin probabil să o câștige. Riscul tot mai mare la adresa rolului global al dolarului va convinge.
Harold James,
profesor de istorie și relații internaționale la Universitatea Princeton,
autor, cel mai recent, al cărții Seven Crashes: The Economic Crises That Shaped Globalisation.
(Yale University Press, 2023).
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
