Stadionul San Siro este simbolul fotbalistic al orașului Milano
Potrivit lui Marotta, sportul din Milano a fost marginalizat. „Ca persoană legată de fotbal, îmi este rușine să mă confrunt cu această situație. Milano este unul dintre cele mai atractive orașe din Europa, cluburile Inter și Milan reprezentând două dintre principalele sale puncte forte. Cu toate acestea, orașul riscă să rămână pe dinafară în lumea fotbalului. Stadionului San Siro i-a fost retras dreptul de a găzdui finala Ligii Campionilor și meciuri din cadrul Campionatului European din 2032. Acest lucru se datorează faptului că unii conservatori, care au intrat în politică în urmă cu 30 de ani, nu realizează că ambele cluburi milaneze au absolută nevoie de un stadion nou, care să îndeplinească cerințele moderne. Dacă problema nu este rezolvată, ambele cluburi vor fi nevoite să părăsească orașul”, a declarat președintele Interului, citat de Football Italia.
Marotta și-a exprimat opinia cu privire la ce trebuie făcut cu stadionul San Siro. „Trebuie să privim înainte. „San Siro” este o structură învechită care trebuie renovată în mod constant. „Wembley a fost demolat și reconstruit, la fel trebuie făcut și aici. Am dori să construim un nou stadion în apropiere, este o investiție privată finanțată de cele două cluburi. Acest lucru va aduce beneficii uriașe orașului în termeni de infrastructură, locuri de muncă și turism. În acest moment nu suntem competitivi în Europa. „Inter și Milan au câștigat aproximativ 80 de milioane de euro de pe urma stadionului, în timp ce în Europa unele cluburi câștigă 300 de milioane de euro fiecare. Acest decalaj are un impact negativ asupra competitivității. În ultimii 10 ani, 153 de stadioane au fost construite în Europa, în timp ce în Italia au fost renovate doar trei, adică doar 1%”, a subliniat Giuseppe Marotta.
Consiliul Municipal din Milano a inițiat discuții privind vânzarea stadionului către cluburile Inter și Milan. O decizie este așteptată până la 29 septembrie. Dacă decizia nu va fi luată în favoarea cluburilor, proprietarii acestora intenționează să nu mai plătească chiria, ale cărei venituri alimentează anual vistieria orașului cu 13 milioane de euro. Până în 2030, când expiră actualul contract, autoritățile milaneze se așteaptă să primească aproximativ 67 de milioane de euro din închirierea „San Siro”.
Cotidianul Corriere della Sera a sugerat că majoritatea consilierilor sunt pregătiți să susțină acordul de dragul investițiilor în infrastructura orașului, care ar putea ajunge la 1,5 miliarde EUR.
Stadionul San Siro, numit după biserica cu același nume din apropiere, a fost inaugurat în septembrie 1926. Inițial, acesta a găzduit doar meciurile de pe teren propriu ale Milanului. La acea vreme, arena avea o capacitate de 35.000 de spectatori. La sfârșitul anilor ’30 ai secolului XX, arena a fost supusă unei mari reconstrucții, după care capacitatea a crescut la 55.000 de persoane. În 1947, Inter a propus proprietarilor din Milano să opereze împreună stadionul și a primit aprobarea. Arena s-a închis din nou pentru renovare și în 1955 s-a deschis cu tribune cu o capacitate de aproape 82.000 de persoane. Ultima renovare a stadionului a avut loc înainte de Cupa Mondială din 1990 și a costat aproximativ 60 de milioane de dolari. Cu toate acestea, ulterior a trebuit să cheltuiască încă 50% din suma inițială pentru a corecta defectele de proiectare.
„San Siro” a găzduit meciuri ale Cupei Mondiale din 1934 și 1990, Campionatul European din 1980, finalele Cupei Europene (1965, 1970) și ale Ligii Campionilor (2001, 2016). În 1979, stadionul a fost redenumit oficial în onoarea lui Giuseppe Meazza, legendarul atacant italian, dublu campion mondial (1934, 1938), care a jucat pentru ambele cluburi din Milano, dar și-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Inter. Meazza, supranumit „Pele italianul”, este în continuare al doilea cel mai bun marcator din istoria Squadra Azzurra – a înscris 33 de goluri în timpul carierei sale cu echipa națională și este al doilea după Luigi Riva (35 de goluri).
Logos Press a relatat anterior despre dificultățile întâmpinate în construirea de noi stadioane înaintea Campionatului European din 2032. Din cauza lipsei numărului necesar de arene care să îndeplinească cerințele moderne, Italia, care a câștigat dreptul de a găzdui turneul împreună cu Turcia, riscă să îl piardă. Principalul motiv al deteriorării infrastructurii fotbalistice din Apenini, cu care se confruntă cluburile private, constă în birocratizarea excesivă a procesului de construcție de noi facilități și în lipsa de interes financiar a autorităților municipale, care riscă să rămână fără un venit permanent din cauza apariției stadioanelor private.
