Acești investitori, spre deosebire de fondurile speculative sau de societățile de capital privat, adoptă o abordare generațională a activelor gestionate. Ei nu își pot permite să ignore legătura inextricabilă dintre stabilitatea financiară globală și stabilitatea mediului. Această înțelegere s-a concretizat într-o serie de noi inițiative, printre care Alianța pentru o normă de suspendare a datoriilor și Centrul mondial pentru schimbul de datorii pentru dezvoltare. Deși există percepția că integrarea schimbărilor climatice înseamnă „diluarea misiunii” instituțiilor financiare globale precum Fondul Monetar Internațional, investitorii pionieri înțeleg că riscurile naturale și climatice se materializează sub forma unor șocuri pe termen scurt și mediu, care afectează toate aspectele economiei globale.
Astfel, în timp ce mulți acționari și directori executivi sunt încă concentrați asupra rezultatelor trimestriale, proprietarii de active pe termen lung au început să analizeze companiile din perspectiva riscurilor legate de capitalul natural, pentru a anticipa șocurile de mediu care ar putea reduce valoarea pe termen lung a activelor lor. Fondul de pensii publice norvegian Global, care gestionează active în valoare de 1 700 de miliarde de dolari, evaluează în prezent 96% din portofoliul său de investiții pentru astfel de riscuri. Nu este vorba de o personalizare internă a promisiunilor de mediu, sociale și de guvernanță corporativă (ESG); este vorba de o schimbare instituțională majoră.
Norvegia nu este singura. Fondul de pensii de stat din Finlanda a început recent să exploreze modalități de cuantificare a riscurilor financiare legate de natură în ceea ce privește impactul acestora asupra obligațiilor de pensii pe termen lung. Temasek Holdings, cu sediul în Singapore, a început să utilizeze monitorizarea prin satelit și alte date privind biodiversitatea pentru a evalua riscurile și oportunitățile asociate capitalului natural.
Astăzi, când reglementările ESG au devenit un subiect fierbinte în războaiele politice și culturale, există puține îndoieli că astfel de acțiuni nu sunt determinate de presiuni politice sau tendințe sociale, ci de pragmatism – și de un sentiment tot mai mare de urgență. Fenomenele meteorologice extreme, pierderea biodiversității și lipsa apei și a resurselor perturbă deja economiile, fiind afectate în special țările vulnerabile cu venituri mici.
În 2022, inundațiile din Pakistan au devastat agricultura țării, care angajează 40 % din forța de muncă. Acest lucru a dus la creșterea prețurilor la alimente și a adus țara în pragul falimentului. În Indonezia, defrișările și degradarea turbăriilor cauzate de producția de ulei de palmier nesustenabilă din punct de vedere ecologic au impus o interdicție temporară a exporturilor în 2022. În Brazilia și Etiopia, creșterea temperaturilor și neregularitatea precipitațiilor din ultimii ani au redus recoltele de cafea, determinând creșterea prețurilor la nivel mondial și reducerea veniturilor rurale și a veniturilor din exporturi.
Între timp, costul acestor riscuri nu este luat în considerare în mod adecvat în modelele financiare. Acest lucru se datorează în parte faptului că datele privind capitalul natural, spre deosebire de datele privind emisiile de gaze cu efect de seră, sunt încă fragmentate, inconsecvente și greu de accesat. Aceste riscuri sunt complexe, sistemice: deficitul de apă, pierderea biodiversității și schimbările climatice afectează toate sectoarele și toate țările, creând un efect de domino. În prezent, nu există standarde pentru măsurarea sau raportarea acestora. În consecință, majoritatea băncilor nu dispun de informațiile necesare, în special pentru domenii specifice, pentru a evalua dependența împrumutaților de mediu.
Cu toate acestea, apar noi instrumente. Și acestea au potențialul de a aborda aceste lacune. De exemplu, instrumentul online gratuit ENCORE („Exploring Opportunities, Risks and Impacts of Natural Capital„) ajută instituțiile financiare să identifice riscurile naturale cu care se confruntă atunci când acordă împrumuturi, subscriu sau investesc în sectoare cu risc ridicat.
În plus, „Working Group on Nature-related Financial Disclosures” (TNFD) a elaborat o serie de orientări și recomandări privind publicarea informațiilor pentru a ajuta întreprinderile și instituțiile financiare să integreze aspectele naturale în procesele lor decizionale. Unele bănci centrale utilizează modele de scenarii complexe pentru a evalua impactul riscurilor climatice și naturale asupra economiei și sistemului financiar. Dacă adăugăm la aceasta noua tehnologie a datelor biologice, este clar că mijloacele de acțiune sunt deja existente. Investitorii nu trebuie să acționeze orbește.
Nu mai este o chestiune de grad de conștientizare. Investitorii se confruntă deja cu consecințele financiare ale instabilității mediului (de la pierderea activelor agricole până la retrogradarea ratingurilor de credit naționale în economiile vulnerabile la schimbările climatice). Prin urmare, nu există nicio îndoială că riscurile naturale sunt riscuri financiare. Proprietarii de active, băncile centrale și instituții precum FMI trebuie acum să integreze această înțelegere în toate acțiunile lor – înainte de producerea unui alt șoc care ar putea fi evitat. Liderii vor fi acele organizații care sunt dispuse să iasă din izolarea lor obișnuită, să alinieze capitalul la limitele planetare, să investească nu numai în piețe, ci și în sistemele care le susțin.
Julie McCarthy,
CEO al NatureFinance.
Patrick Odier,
președinte al Building Bridges și președinte al Consiliului de supraveghere al Lombard Odier Group.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
