Comentariile lui Musk au provocat o escaladare a schimbului de amenințări și recriminări între el și Trump. Dar apoi Musk a decis că a fost de ajuns. Ștergând câteva mesaje incendiare și cerându-și scuze, el a învățat din propria sa experiență amară exact ce se întâmplă atunci când un imperiu privat se ciocnește de stat.
Asimetria este izbitoare: o țară cu monedă proprie nu poate da faliment ca o corporație, dar poate, prin forța fiscală, de reglementare și juridică, să conducă întreprinderile private la faliment. Acest lucru a fost apreciat de investitori, arătând cât de repede riscurile politice pot zgudui piețele. După ce disputa dintre Musk și Trump a ținut prima pagină a ziarelor, acțiunile Tesla au scăzut cu 14 % într-o singură zi, ștergând 150 de miliarde de dolari din capitalizarea de piață.
Dar nu a fost doar faptul că magnatul tehnologiei a șters câteva tweet-uri emoționante. Prima mare greșeală a lui Musk a fost percepția sa asupra Departamentului Trezoreriei SUA ca fiind departamentul financiar al corporației. Afirmațiile sale conform cărora America va da faliment din cauza deficitului în creștere de aproximativ 2-2,5 trilioane de dolari se bazează pe logica bilanțului pe care o aplică unei țări suverane care emite monedă. Aceasta este o eroare de clasificare. În afaceri, datoriile excesive pot duce într-adevăr la faliment. Dar guvernul SUA nu poate rămâne fără dolari. Acesta poate oricând să tipărească banii pe care îi datorează, ceea ce nu este valabil pentru întreprinderi, gospodării sau chiar pentru cea mai bogată persoană din lume.
Prin urmare, principalul risc nu este falimentul guvernului, ci inflația. Atunci când cheltuielile deficitare încep să depășească capacitatea de producție a economiei, acestea pot duce la creșterea prețurilor, scăderea puterii de cumpărare și creșterea ratelor dobânzilor, ceea ce crește costul împrumuturilor. Inflația provoacă, de obicei, neliniștea investitorilor și creșterea randamentelor obligațiunilor guvernamentale, împingând moneda în jos. Toate acestea sunt costuri economice serioase, dar nu se ridică la nivelul falimentului. Statele Unite nu pot fi forțate să intre în incapacitate de plată pentru datoriile denominate în dolari.
Țările din zona euro se află într-o situație diferită, deoarece nu controlează moneda pe care o folosesc. Moneda euro este emisă de Banca Centrală Europeană, astfel încât țări precum Grecia, Italia și Spania nu pot tipări monedă pentru a-și plăti datoriile. Dacă veniturile lor scad sau costurile de împrumut cresc, acestea nu pot tipări euro pentru a acoperi diferența. Capacitatea lor de a-și plăti datoria depinde în întregime de deciziile unei autorități centrale asupra căreia nu au niciun control. Guvernele din zona euro pot suferi aceeași criză de solvabilitate ca și întreprinderile, în timp ce țări precum SUA și Japonia nu pot.
În același timp, guvernul poate provoca daune mortale companiilor private prin anularea contractelor și subvențiilor, înăsprirea reglementărilor sau lansarea de investigații. Un adversar privat nu are cum să contracareze o astfel de influență. Scuzele lui Musk explică această asimetrie. Întreprinderile sale – Tesla, SpaceX/Starlink, Neuralink – se bazează foarte mult pe contracte guvernamentale, subvenții și aprobări de reglementare. Prin suspendarea acestor forme de sprijin, Trump i-ar putea cauza lui Musk pierderi de zeci de miliarde de dolari. Iar Musk, un magnat privat, nu are mecanisme de retorsiune pentru a falimenta Trezoreria SUA.
Da, unele agenții guvernamentale au devenit dependente de companiile lui Musk. Nava spațială Dragon a SpaceX a devenit acum singurul mijloc operațional al NASA de a transporta echipaje americane. Fără aceasta, NASA ar trebui să revină la utilizarea capsulelor rusești Soyuz pentru a ajunge la Stația Spațială Internațională. Cu toate acestea, guvernul SUA ar putea suspenda sprijinul acordat companiilor lui Musk, le-ar putea supraveghea mai strict și ar putea lansa anchete oficiale oneroase.
Musk a subestimat cât de mult depinde afacerea sa de sprijinul guvernamental. În special, scuzele sale au venit după ce Trump a amenințat cu„consecințe foarte grave” ca răspuns la amenințarea lui Musk de a întrerupe sprijinul financiar pentru republicani. Retragerea sa publică arată că banii îți permit să cumperi acces, dar nu te protejează de instrumentele statului, cu care nimic nu se compară.
Aplicarea greșită a logicii corporatiste la finanțele publice face mai mult decât să inducă publicul în eroare. Ea poate declanșa o reacție politică și de reglementare împotriva unei structuri care este mult mai rezistentă decât orice întreprindere privată. În climatul politic actual, chiar și titani economici precum fondatorul Amazon, Jeff Bezos, care deține ziarul Washington Post, și-au ajustat poziția pentru a evita să suporte mânia administrației Trump. Atunci când interesele de afaceri depind de favorurile guvernului federal, orice disidență poate fi periculoasă.
Anul trecut, banii lui Musk au ajutat campania lui Trump, iar astăzi Trump amenință imperiul lui Musk cu puterea sa politică. Cel puțin, demonstrația clară că Trezoreria SUA nu este Tesla contribuie la o dezbatere publică informată cu privire la politica fiscală. Atunci când oamenii confundă datoria guvernamentală cu datoria corporativă, ei cer măsuri greșite, ceea ce în cele din urmă slăbește statul și destabilizează sectorul privat care depinde de acesta.
Carla Norrlöf,
profesor de științe politice la Universitatea din Toronto și Visiting Senior Fellow la Consiliul Atlantic.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
