Mecanismul CBAM impune o taxă pe carbonul conținut în produsele importate cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră. Aceste produse includ oțelul, aluminiul și cimentul. CBAM urmărește să sprijine sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS) și să creeze condiții de concurență echitabile pentru producătorii interni și străini, încurajând tranziția către producția ecologică la nivel mondial.
Deși Parlamentul European a sprijinit propunerile recente de simplificare a CBAM, în forma sa actuală – și în ritmul actual de punere în aplicare – mecanismul riscă să-și piardă legitimitatea. În loc să promoveze o tranziție energetică corectă și echitabilă, acesta ar putea spori tensiunile comerciale, fragmentarea economică și inegalitatea, cu puține beneficii pentru climă.
În octombrie 2023, a început o fază de tranziție a punerii în aplicare a CBAM: importatorii sunt obligați să raporteze cantitatea de emisii de carbon asociate produselor lor, dar nu sunt obligați să plătească pentru acestea. Această situație se va schimba în ianuarie 2027, când va intra în vigoare o taxă CBAM specială asupra importurilor cu emisii mari de carbon.
Majoritatea țărilor din sudul lumii, în special cele cu volume mari de exporturi către UE, nu sunt pregătite pentru această schimbare, deoarece nu au capacitatea tehnică de a urmări și raporta emisiile deCO2 legate de producție. Nici infrastructura instituțională pentru a verifica aceste date, nici spațiul fiscal pentru a acoperi costurile de punere în aplicare a acestor norme. Asistăm la simptome ale unor inegalități profunde în sistemul global: povara combaterii schimbărilor climatice este distribuită inechitabil.
Problema este exacerbată de faptul că veniturile generate de CBAM vor fi direcționate către bugetele UE și Marii Britanii, mai degrabă decât către finanțarea internațională a schimbărilor climatice sau către sprijinul acordat țărilor afectate. Această deficiență a sistemului întărește opinia că mecanismul CBAM nu este o încercare sinceră de a atinge obiectivele climatice globale, ci un instrument de protecționism comercial. Multe țări, în special din afara Europei, au exprimat preocupări similare. Acestea percep mecanismul drept o manifestare a politicilor comerciale unilaterale mascate de retorica ecologică.
Implicațiile geopolitice ar putea fi sumbre. CBAM este introdus într-o perioadă de slăbire a multilateralismului și de escaladare a tensiunilor comerciale. În lipsa unei participări largi și a unui sprijin explicit pentru exportatorii afectați de mecanism, acesta amenință să sporească fragmentarea economică și să slăbească încrederea globală, exact în momentul în care cooperarea internațională în domeniul climei devine mai importantă, iar asistența oficială pentru dezvoltare este în declin.
Dar CBAM poate fi reparat. Cu ajutorul unor reforme bine gândite, acesta poate fi transformat dintr-un instrument politic rigid într-un catalizator pentru o tranziție climatică corectă. Pentru a face acest lucru, UE și Regatul Unit ar trebui să ia în considerare amânarea intrării în vigoare a părții financiare a mecanismului până cel puțin în 2028, pentru a da timp țărilor în curs de dezvoltare să se pregătească și să se adapteze.
Această pauză ar trebui să fie susținută de un parteneriat strategic care să direcționeze resursele către crearea de sisteme de urmărire a emisiilor de gaze cu efect de seră, consolidarea capacității de reglementare, crearea de piețe pentru unitățile de carbon și creșterea investițiilor industriale ecologice în țările vulnerabile la schimbările climatice.
În plus, o parte din veniturile CBAM ar trebui să fie alocate parteneriatelor internaționale privind clima. Acest lucru ar face ca mecanismul să fie mai echitabil, ar contribui la consolidarea încrederii cu țările în curs de dezvoltare și ar asigura faptul că taxele pentru carbon reprezintă un stimulent și nu o pedeapsă. Dar, cel mai important, CBAM nu ar trebui să fie prezentat ca o destinație finală, ci ca un pas către un sistem coordonat și incluziv de taxe pe carbon. Recunoașterea reciprocă a sistemelor naționale, flexibilitatea politică și stabilirea unor niveluri-țintă intermediare vor contribui la prevenirea fragmentării și la promovarea convergenței internaționale.
Acest obiectiv nu poate fi atins doar prin măsuri la frontieră. Dacă se grăbește, mecanismul CBAM ar putea deveni doar o altă taxă internațională care provoacă diviziuni. Dar dacă este recalibrat printr-un proces constructiv și pragmatic menit să creeze încredere, acesta are potențialul de a deveni o platformă unificatoare pentru cooperarea internațională în domeniul climei.
Rola Dashti,
subsecretar general al ONU, secretar executiv al Comisiei economice și sociale a ONU pentru Asia de Vest.
Claver Gatete,
secretar general adjunct al ONU, secretar executiv al Comisiei economice a ONU pentru Africa.
Mahmoud Mohieldin,
Trimis special al ONU pentru finanțarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă,
copreședinte al Grupului de experți al ONU pe probleme de datorie, fost ministru egiptean al investițiilor (2004-2010),
fost vicepreședinte senior al Grupului Băncii Mondiale, fost director executiv al Fondului Monetar Internațional.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
