Numbeo este cea mai mare bază de date din lume privind prețurile și costul vieții, care măsoară prețul bunurilor, serviciilor și chiriei în raport cu orașul New York (scor de bază de 100). Datele sunt colectate pe baza a cinci indicatori.
În Chișinău (luând New York-ul drept 100%), chiria este de 14,8%, costul vieții împreună cu chiria este de 25,3%, alimentele sunt de 31,3%, mesele la restaurant sunt de 29,3%, iar puterea de cumpărare locală este de 51,7%. Indicele general al Moldovei este de 33,5, în urmă cu șase luni era de 30,8.
Adică, costul total al vieții în Moldova a crescut cu 10% în șase luni, potrivit indicatorilor utilizați de Numbeo.
Totodată, salariul mediu lunar în sectorul real din Chișinău în primul trimestru al anului 2025 a fost de circa 15.178 lei (896 dolari), iar în sectorul bugetar – 12.810,5 lei (756 dolari). Media este de 826 de dolari.
Salariul mediu brut în New York în prima jumătate a anului 2025 este de 83.323 de dolari pe an sau 6944 de dolari pe lună.
Efectuând operațiuni matematice simple, putem determina că fondurile de care dispune locuitorul mediu al Chișinăului, ținând cont de indicele Numbeo al costului vieții, sunt de 2466 de dolari pe lună. Adică, el sau ea este de aproximativ trei ori mai sărac(ă) decât un newyorkez mediu.
România ocupă locul 80 în acest clasament, Ucraina locul 126, Rusia locul 82, iar Italia, unde trăiesc mulți dintre concetățenii noștri, locul 34.
Clasamentul este condus de Insulele Cayman (94,3). Economia lor se bazează pe finanțarea offshore, turism și imobiliare – industrii care atrag rezidenți și investitori bogați.
Elveția (82,3) și Singapore (80,9) le urmează îndeaproape, reflectând economiile lor dezvoltate, salariile ridicate și piețele imobiliare premium.
La celălalt capăt al spectrului se află Pakistanul (11,3), Libia (11,3) și Afganistanul (11,6), care are cel mai scăzut cost al vieții din lume.
Multe țări din Asia de Sud, inclusiv India (12,8) și Bangladesh (13,0), au, de asemenea, prețuri de aproximativ o optime din cele din New York. Ambele țări au o populație predominant tânără și salarii relativ mici, care mențin costurile forței de muncă și ale serviciilor la un nivel scăzut.
