Potrivit analiștilor publicației, elitele chineze privesc adesea UE ca pe o forță politică de nivel mediu, cu o influență limitată în negocierile comerciale.
Deficitul comercial de 400 de miliarde de euro al UE cu China este cauza disputei, care este alimentată de accesul limitat al companiilor europene la piața chineză. Politica industrială a Chinei favorizează întreprinderile naționale prin subvenții uriașe, contracte guvernamentale și o reglementare juridică favorabilă a activităților acestora.
Oficialii UE susțin că aceste politici au cauzat o supraproducție semnificativă în RPC, ceea ce a dus la dumpingul de mașini chinezești ieftine pe piața europeană și la prejudicierea industriei auto din UE.
Bruxelles-ul a impus taxe de import de până la 45 % pentru mașinile electrice chinezești, cerând eliminarea supracapacității și acces reciproc pe piața chineză pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru exportatorii UE. China, la rândul său, dorește ca UE să înlocuiască taxele de import pentru mașinile electrice chinezești cu angajamentul Beijingului de a menține prețuri minime pentru acestea, precum și de a face alte concesii.
În aprilie, îngrijorările legate de practicile comerciale ale Chinei au determinat UE să înființeze un grup operativ de supraveghere a importurilor pentru a contribui la protejarea pieței sale interne, ceea ce ar putea duce la impunerea de taxe antidumping sau de alte măsuri de protecție.
Grupul de lucru a subliniat imediat o creștere de 8,2 % a exporturilor Chinei către UE în luna aprilie a acestui an, comparativ cu aceeași lună din 2024. Experții au explicat acest lucru prin faptul că exportatorii chinezi redirecționează către UE mărfuri planificate pentru a fi livrate în SUA pentru a evita taxele de import impuse de Trump.
La rândul lor, autoritățile chineze neagă că oferă avantaje neloiale producătorilor interni și, în replică, acuză Uniunea Europeană de protecționism. Beijingul își justifică practica de a favoriza producătorii locali invocând nevoile de securitate națională și de dezvoltare economică.
În timp ce negociatorii care reprezintă UE nu reușesc să obțină un acces semnificativ pentru companiile europene pe piața chineză, un alt punct major de dispută a fost controlul strict al autorităților chineze asupra exporturilor de minerale de pământuri rare, care sunt esențiale pentru tehnologia curată, producția de microcipuri și echipamente medicale. Potrivit Comisiei Europene, China este responsabilă pentru 98 % din metalele și magneții din pământuri rare furnizate către UE.
Anul trecut, Beijingul a impus restricții asupra exporturilor de pământuri rare, ceea ce a condus la întârzieri în lanțul de aprovizionare și la opriri ale producției pentru companiile din UE. Ulterior, valoarea exporturilor de astfel de materii prime către UE a scăzut cu 84%, ajungând la 12,9 milioane EUR în primele cinci luni ale anului 2025, conform datelor vamale chineze.
La summitul G7 din iunie din Canada, von der Leyen a acuzat China de „șantaj” pentru impunerea restricțiilor menționate, adăugând că „nicio țară nu ar trebui să controleze 80-90 % din piața materiilor prime critice și a produselor prelucrate, precum magneții din pământuri rare”. Guvernul chinez a respins criticile la adresa sa. Săptămâna trecută, un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a opinat că „modul de gândire” al UE trebuie ajustat.
Deși comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, a negociat în iunie o relaxare a controalelor privind exporturile de pământuri rare, obținând o reducere a restricțiilor pentru unii producători din UE, multe companii raportează că aprobările autorizațiilor sunt prea lente în ceea ce privește prevenirea întreruperilor lanțului de aprovizionare.
UE dispune deja de un instrument de combatere a coerciției (ACI), un mecanism juridic instituit în 2023 ca răspuns la blocarea de către China a exporturilor lituaniene din cauza sprijinului acordat de Vilnius Taiwanului. ACI este utilizat pentru a urmări exemple de coerciție economică, cum ar fi restricțiile chineze privind mineritul. În prezent, există tot mai multe solicitări ca factorii de decizie europeni să adopte o poziție mai fermă față de Beijing, inclusiv prin impunerea de taxe vamale, interzicerea achizițiilor de bunuri din RPC sau luarea altor măsuri.
