Statele membre ale Uniunii Europene și Parlamentul European au ajuns la un acord pentru a consolida controlul investițiilor străine, pe fondul tensiunilor crescânde privind investițiile financiare din țări precum China.
Parlamentul făcuse anterior presiuni pentru o examinare extinsă a investițiilor străine directe, însă, în conformitate cu legislația UE, statele membre au autoritatea finală în materie de examinare. Cele două părți au convenit acum asupra unui text comun care consolidează normele existente.
În temeiul tratatului, screeningul obligatoriu va acoperi acum echipamentele militare, inteligența artificială, tehnologiile cuantice, semiconductorii, materiile prime, infrastructura de transport și digitală și sistemele electorale.
„Solicitând tuturor statelor membre să pună în aplicare un mecanism de verificare și consolidând cooperarea dintre acestea, regulamentul închide potențialele lacune pentru investițiile cu risc ridicat pe piața internă”, a declarat eurodeputatul Bernd Lange, președintele Comisiei pentru comerț din Parlament, citat de Euronews.
Cadrul modernizat decurge din inițiativa Comisiei Europene de a consolida apărarea economică a UE. Deoarece contextul geopolitic s-a schimbat semnificativ, comerțul nu mai poate fi văzut întotdeauna ca o tranzacție neutră între operatori economici independenți.
Comisia Europeană notează: mai multe cazuri recente „au demonstrat că instrumentele economice au fost utilizate împotriva Europei în scopuri geopolitice”. În septembrie, Țările de Jos au plasat Nexperia, o companie chineză cu sediul în această țară, sub supravegherea statului, din cauza temerilor că know-how-ul critic din instalațiile sale europene ar putea fi transferat în China.
Ca răspuns, Beijingul a restricționat exporturile de cipuri către Europa, punând în pericol industria auto a UE, care se bazează în mare măsură pe aceste componente. Deși acordul dintre SUA și China a restabilit în cele din urmă exporturile, tensiunile dintre Beijing și Haga rămân ridicate.
Din octombrie 2020, UE dispune de un mecanism de cooperare pentru selectarea investițiilor străine directe, care a întâmpinat rezistență în mai multe cazuri. Unii actori economici nu au dorit să pună în aplicare selecția deoarece problemele legate de investiții sunt importante pentru ei și nu văd riscurile.
În conformitate cu normele UE, Comisia poate solicita informații și emite avize, dar nu poate obliga un stat membru să selecteze și să blocheze investițiile.
