Se pot rupe multe exemplare discutând despre rolul jucat în această percepție de propaganda sau contrapropaganda din partea adversarilor sau susținătorilor acestui proces fără îndoială important și cu potențial economic foarte profitabil. Dar merită să fim atenți la ceea ce nu se face sau se face prost de către stat pentru a crea un sentiment de corectitudine și profitabilitate a parcursului european al țării noastre.
Atunci când punem această întrebare, în primul rând are sens să studiem experiența pozitivă a altor state care și-au realizat cu succes șansa de a construi o economie modernă și de a îmbunătăți bunăstarea cetățenilor lor după aderarea la UE. Există mulți factori care influențează în mod direct eficiența economică. Dar unul dintre cei mai evidenți este nivelul de deznaționalizare a economiei pentru a ușura povara asupra întreprinderilor și cetățenilor contribuabili. Un exemplu recent remarcabil în acest sens îl reprezintă reformele economice argentiniene ale președintelui Javier Millay, care a reușit să limiteze inflația și să obțină un excedent bugetar în decurs de un an prin reducerea semnificativă a aparatului de stat.
Dar, deși legile economiei funcționează la fel oriunde pe planeta noastră, să nu mergem atât de departe, ci să comparăm unele aspecte economice din Moldova cu cea mai de succes țară din UE dintre fostele republici sovietice – Estonia.
Am un coleg la Tallinn cu care comunicăm regulat pe probleme legate de domeniul nostru de activitate profesională – sisteme de inginerie a clădirilor și sisteme autonome de încălzire. Într-o zi l-am întrebat ce costuri suportă compania sa pentru certificarea echipamentelor de cazane pe care le importă din UE. Mi-a răspuns – niciunul, deoarece toate produsele sunt supuse unei inspecții și certificări foarte stricte, cu participarea unor companii de certificare europene renumite, în etapa de producție la fabrică. Prin urmare, ei doar aduc și vând, oferind servicii și întreținere a acestui echipament. În plus, verificarea instrumentului pentru întreținerea acestui echipament o poate face în orice laborator european din apropiere, alegând cele mai bune condiții în ceea ce privește prețul și opțiunile disponibile.
Se pare că un consumator estonian care cumpără, de exemplu, un cazan pe gaz de uz casnic obișnuit, nu plătește costuri suplimentare de certificare incluse în prețul acestuia, nu plătește prea mult pentru service din cauza costului ridicat al verificării echipamentului de măsurare, ci are un preț cât mai apropiat de prețul de fabrică.
Dacă furnizorul european speră la volume relativ mari de vânzări ale echipamentelor sale în Moldova, el organizează și plătește singur toate costurile de certificare, lăsând distribuitorului doar costurile suplimentare pentru „confirmarea conformității”. În caz contrar, distribuitorul moldovean de echipamente europene trebuie să testeze aceste echipamente (care, după cum am spus, au un certificat de calitate european) într-un laborator moldovenesc pe propria cheltuială, altfel nu le va putea vinde, deoarece aceste echipamente nu pot fi puse în funcțiune.
Mai mult, tarifele recent introduse pentru eliminarea echipamentelor importate obligă la plata a încă două sute de lei pentru fiecare cazan pe gaz importat, drept taxă de eliminare. Nu am ezitat să îl sun din nou pe colegul meu din Estonia special pe această temă, la care mi-a răspuns cu surprindere că ei nu trebuie să plătească așa ceva, iar orice echipament după terminarea utilizării poate fi pur și simplu reciclat.
Ca urmare, ajungem ca, în comparație cu consumatorul estonian, consumatorul nostru casnic să plătească în plus de la cinci sute la o mie de lei sau, relativ, de la 5 la 10% din costul doar al echipamentului cazanului. Și asta ca să nu mai vorbim de faptul că dispozitivele pentru deservirea acestui echipament, procurate în aceleași țări ale UE, trebuie certificate și verificate separat în Republica Moldova.
Și în acest lanț, pe lângă banii plătiți în plus de către cetățeanul nostru nu cel mai înstărit, mai sunt și tot felul de organe de control ale statului, care pe seama impozitelor noastre cer multe lucruri de care în alte țări mai performante din punct de vedere economic și social se pot lipsi cu siguranță.
Reducerea cheltuielilor cetățenilor prin reducerea prețurilor ridicate sau a impozitelor pe întreținerea organelor de stat rudimentare ar trebui să fie cel mai atractiv rezultat pe calea integrării europene, mai degrabă decât promisiunile deșarte ale unui „viitor luminos”. Sunt sigur că în toate sectoarele economiei noastre există astfel de „cheltuieli excesive ascunse” care trebuie scoase la lumină, astfel încât cei aflați la putere să poată înțelege scopurile și obiectivele societății noastre.
Vladimir Fyodorov, om de afaceri, MBA
