După atingerea orbitei de referință, sateliții s-au separat cu succes de vehiculul de lansare și au fost luați sub controlul centrului de control BURO 1440. Următorul pas este verificarea sistemelor de la bord și trecerea la orbita țintă, potrivit canalului Telegram al companiei.
„Lansarea primelor vehicule din constelația țintă este o tranziție de la experimente la crearea serviciului de comunicații. Echipa 1440 BURO a parcurs acest drum în 1000 de zile – atât de multe zile separă lansarea pe orbită a sateliților experimentali și a celor de serie. Urmează zeci de lansări și sute de sateliți ai constelației rusești pe orbită joasă pentru servicii de comunicații cu acoperire globală”, se arată în raport.
Analogul Starlink al Rusiei operează pe o orbită terestră joasă (LEO) de 800 km altitudine, în timp ce sateliții SpaceX folosesc o orbită de aproximativ 550 km și mai joasă, explică RBC. Altitudinea crescută oferă avantaje: deservirea unui număr mai mare de abonați, sunt necesare mai puține vehicule pentru o acoperire globală, iar la o altitudine de 800 de kilometri influența atmosferei este mai slabă, ceea ce crește durata de viață a navei spațiale. Printre dezavantaje – cu cât altitudinea este mai mare, cu atât crește riscul de coliziuni și de acumulare pe termen lung a deșeurilor spațiale.
