Acestea sunt formulate de peste 2 000 de experți în raportul Visualcapitalist.com Global Forecast 2026.
Fragmentarea ordinii economice globale
Timp de decenii, companiile au construit lanțuri de aprovizionare în principal pentru a minimiza costurile. Această logică este înlocuită în prezent de o serie de factori: gestionarea riscurilor geopolitice, tarifele și sancțiunile, precum și modificările politicii industriale, cum ar fi acordurile de „externalizare prietenoasă”.
Această schimbare reprezintă o modificare fundamentală a normelor de lungă durată care guvernează comerțul mondial.
Sub presiunea diferiților factori, lanțurile de aprovizionare sunt adesea optimizate mai degrabă pentru securitatea politică decât pentru eficiența economică. Noile acorduri comerciale sunt negociate din ce în ce mai des în afara instituțiilor multilaterale tradiționale, formând coaliții ale celor care doresc să încheie acorduri bilaterale sau regionale, în loc să lucreze în cadrul normelor stabilite.
În același timp, intervențiile comerciale au crescut semnificativ. Ponderea importurilor G20 care fac obiectul taxelor vamale a crescut cel mai mult din istoria monitorizării comerțului de către OMC.
Taxele sunt un instrument de confruntare geo-economică utilizat pe scară largă, care, conform unui raport recent al Forumului Economic Mondial, a devenit principalul risc global pentru 2026.
Acordurile existente sunt, de asemenea, sub presiune: Acordul SUA-Mexic-Canada (USMCA) se confruntă cu o incertitudine din ce în ce mai mare pe fondul creșterii presiunii politice în toate cele trei țări.
Cu toate acestea, continuă să apară noi acorduri care vor modifica și mai mult situația comerțului. De exemplu, acordul de liber schimb dintre UE și MERCOSUR, care a fost negociat timp de peste două decenii. Canada și China au încheiat, de asemenea, un nou acord comercial axat pe vehiculele electrice, în temeiul căruia taxele pentru vehiculele electrice chinezești vor fi reduse de la 100 % la 6,1 % pentru primele 49 000 de vehicule importate anual.
Astfel de evoluții sugerează că schimburile comerciale nu se vor prăbuși, dar se vor confrunta cu o perioadă lungă și dificilă de ajustare, pe măsură ce ordinea economică globală este remodelată de noile realități politice.
Escaladarea geopolitică care implică marile puteri
Conflictul armat între marile puteri rămâne un risc constant care, atunci când se materializează, ar putea cauza daune grave și de durată economiei mondiale.
Invazia Rusiei în Ucraina în 2022 a demonstrat în mod clar acest lucru: războiul a provocat șocuri ale prețurilor la energie în întreaga Europă, a perturbat aprovizionarea cu alimente la nivel mondial, a accelerat fragmentarea rețelelor comerciale și a forțat guvernele să redirecționeze sute de miliarde de euro către cheltuielile de apărare. Conflictul se află acum în al cincilea an, fără a se întrevede o soluție clară, iar sondajul experților Council on Foreign Relations 2026 a evaluat o intensificare a războiului Rusia-Ucraina drept un scenariu foarte probabil și cu consecințe importante.
Consecințele economice depășesc cu mult teatrul imediat al războiului: prețuri volatile ale energiei, perturbări ale lanțurilor de aprovizionare cu resurse esențiale și costurile de oportunitate ale creșterii cheltuielilor pentru apărare (membrii NATO vizează o țintă de 5% din PIB pentru cheltuielile militare). În plus, climatul general de incertitudine forțează întreprinderile să amâne investițiile de capital, iar investitorii să solicite prime de risc mai mari.
Există mai multe puncte critice potențiale care trebuie urmărite în 2026.
Strâmtoarea Taiwan rămâne o sursă de îngrijorare, deoarece China continuă să exercite presiuni militare, economice și politice asupra Taiwanului, iar experții estimează la aproximativ 50% probabilitatea ca acest lucru să conducă la o criză majoră în care să fie implicate Statele Unite și puterile regionale.
În Orientul Mijlociu, există perspectiva unui nou conflict între Iran și Israel, în timp ce Teheranul încearcă să își reconstruiască programul nuclear și să își relanseze rețelele regionale de mediere.
„Zonele gri” ale provocărilor Rusiei împotriva membrilor NATO, inclusiv atacurile cibernetice, incursiunile dronelor și sabotarea infrastructurii, s-au intensificat și ar putea ajunge la o confruntare directă.
Coreea de Nord a devenit o sursă majoră de risc după ce a efectuat cel mai puternic test cu rachetă balistică intercontinentală de până acum.
În emisfera vestică, operațiunile militare ale SUA împotriva grupurilor criminale transnaționale ar putea escalada în acțiuni directe în Venezuela.
Niciunul dintre aceste scenarii nu este garantat să se materializeze, dar fiecare reprezintă o sursă potențială de perturbări economice semnificative. Principalul risc este că tensiunile geopolitice nu trebuie neapărat să ducă la un război deschis pentru a provoca daune; incertitudinea susținută este suficientă pentru a inhiba investițiile, comerțul și creșterea economică.
Volatilitatea pieței energiei și eșecul tranziției energetice
Decalajul tot mai mare dintre cererea de energie electrică și oferta disponibilă creează o constrângere structurală asupra creșterii economice, cu care se confruntă și întreprinderile moldovenești. Sarcinile bazate pe inteligența artificială, centrele de date, vehiculele electrice și inițiativele mai ample de electrificare determină o creștere semnificativă a cererii exact într-un moment în care sistemele energetice se confruntă cu o infrastructură îmbătrânită, procese de autorizare îndelungate și economia complexă a tranziției energetice.
Rezultatul nu este doar o problemă de infrastructură, ci și un potențial blocaj pentru industriile și tehnologiile pe care multe economii se bazează pentru a stimula productivitatea în următorii ani.
Dimensiunea nepotrivirii este semnificativă. Se preconizează că cererea de energie electrică din SUA va crește cu 662 de terawați/oră până în 2030, aproximativ echivalentul producției combinate de energie electrică din Texas și California.
Cu toate acestea, infrastructura necesară pentru a satisface această cerere nu poate fi construită rapid: finalizarea proiectelor de transport durează mai mult de cinci ani, livrarea turbinelor cu gaz durează între trei și patru ani, iar construcția centralelor nucleare durează mai mult de un deceniu.
Ratele de neocupare a centrelor de date au scăzut la 1-2%, iar 75-100% din noile capacități sunt închiriate cu ani înainte de punerea în funcțiune. Nepotrivirea dintre cererea în creștere și oferta lentă creează un factor limitativ care nu poate fi rezolvat doar prin investiții de capital.
Impactul economic se manifestă prin mai multe canale:
Prețurile energiei electrice cresc în regiunile în care cererea depășește oferta. Prețurile cu ridicata în zonele din apropierea centrelor de date au crescut deja brusc față de acum cinci ani.
Întreprinderile care depind de o aprovizionare fiabilă cu energie electrică se confruntă cu costuri de exploatare mai mari și pot amâna sau reprograma investițiile. Microsoft repornește reactorul dezafectat de la Three Mile Island la un preț aproape dublu față de prețul contractual normal pentru energie electrică, deoarece nu există o opțiune mai ieftină. Atunci când una dintre cele mai mari companii din lume nu poate asigura o aprovizionare de bază cu energie electrică la un preț accesibil, firmele mai mici se confruntă cu alegeri și mai dificile.
Explozia inteligenței artificiale, care ar trebui să stimuleze productivitatea și creșterea, poate fi ea însăși limitată dacă infrastructura fizică nu poate ține pasul cu ambițiile în materie de calcul. Tranziția energetică și dezvoltarea infrastructurii digitale se confruntă cu constrângeri fizice și de reglementare.
