La aceste concluzii au ajuns economiștii de la Warsaw School of Economics (SGH) pe baza analizei traiectoriei de dezvoltare a 11 țări din ECE după aderarea lor la Uniunea Europeană în 2004 și ulterior. Euronews citează estimările lor.
„În ansamblu, aceste țări s-au dezvoltat de aproape două ori mai rapid decât așa-numita UE veche sau UE-15. Probabil că fiecare polonez va fi încântat să audă că Polonia a fost țara cu cea mai rapidă creștere din acest grup”, a explicat economistul SGH Piotr Maszczyk într-un interviu acordat biroului polonez al Euronews.
Publicația notează că rata medie de creștere pentru CEE-11 în acești ani este de 3,2 %, pentru „vechea UE” este de 1,6 %, iar pentru Polonia este de 3,8 %.
În același timp, economiștii polonezi consideră că „epoca de aur” pentru țările ECE este aproape încheiată, iar în continuare aceste țări se vor confrunta cu o perioadă de încetinire a creșterii economice sau chiar de stagnare în alte cazuri. Printre cele mai grave amenințări, aceștia pun accentul pe depopulare și pe așa-numita „economie fragmentată”.
Termenul a fost inventat de economiștii SGH pentru a descrie modelele de reformă adoptate de aceste țări. Acest model, caracterizat printr-o varietate de căi de reformă, a condus la rate de creștere economică mai rapide și la tendințe puternice de convergență în comparație cu alte sisteme capitaliste.
Cu toate acestea, „perspectivele pentru următorii 10 ani nu sunt atât de favorabile”, a declarat Piotr Maszczyk, citat de Euronews.
„Pe de o parte, demografia. Regiunea noastră din Europa suferă de depopulare, iar Polonia se depopulează cel mai rapid. (…) Al doilea factor este inovarea. Investițiile în cercetare și dezvoltare, atât din partea sectorului public, cât și din partea întreprinderilor, sunt departe de a fi suficiente”, a spus Maszczyk.
Analiștii de la Warsaw School of Economics au schițat trei scenarii posibile: de bază, de avertizare și optimist. Care dintre acestea se va adeveri depinde, în special, de modul în care blocul ECE-11 va aborda probleme precum „capitalismul peticit”, au spus ei.
„Capitalismul peticit” este un aranjament instituțional în care reglementările sunt adesea create la întâmplare. Acestea se contrazic reciproc și nu pot forma o structură instituțională coerentă”, explică Piotr Maszczyk.
