Slăbită de efectele pe termen lung ale pandemiei, opera acumulează datorii și a fost deja nevoită să scoată peste 120 de milioane de dolari din fondul său fiduciar pentru a-și susține operațiunile, scrie revista ArtMajeur. Ca urmare, Metropolitan Opera se confruntă cu o provocare descurajantă: cum să își mențină prestigiul, excelența artistică, asigurându-și în același timp viabilitatea financiară pe termen lung?
Conducerea caută soluții pe cât de pragmatice, pe atât de neobișnuite. Printre acestea, o ipoteză a agitat în mod deosebit lumea artei: vânzarea a două lucrări monumentale de Marc Chagall fără ca acestea să părăsească zidurile Operei.
Adevărul este că aceste lucrări se integrează perfect în arhitectura Metropolitan Opera House. Comandate în 1966 pentru deschiderea sa la Lincoln Center, picturile murale Triumph of Music și Sources of Music ocupă un loc unic în istoria operei. Monumentale – aproape nouă pe unsprezece metri fiecare – aceste picturi murale, situate în holul clădirii și vizibile din exterior, sunt mai mult decât simple opere de artă expuse publicului: ele au devenit parte integrantă a arhitecturii și participă pe deplin la identitatea vizuală și simbolică a Operei Metropolitan.
Estimate de principalele case de licitații la o valoare de aproximativ 55 de milioane de dolari, ele reprezintă un bun excepțional atât din punct de vedere artistic, cât și financiar. Conducerea intenționează să le vândă unui cumpărător privat sau instituțional, cu condiția ca acestea să rămână instalate la nivelul superior al clădirii. Din punctul de vedere al publicului, nimic nu se va schimba; cu toate acestea, din punct de vedere juridic și economic, opera va renunța la o comoară care a fost esențială pentru supraviețuirea sa.
Potențiala vânzare face parte dintr-o strategie mai amplă de restaurare. Metropolitan Opera a făcut deja reduceri de personal, a redus temporar salariile mai multor directori de top, printre care directorul general Peter Gelb și directorul muzical Yannick Nézet-Séguin, și și-a scurtat ușor sezonul artistic.
În același timp, instituția explorează noi surse de venit, cum ar fi închirierea sălii pentru concerte populare, și încearcă să încheie parteneriate internaționale, în special în Orientul Mijlociu, dintre care unele rămân incerte.
Cu toate acestea, perspectiva monetizării unor opere atât de emblematice ridică probleme. Pentru unii observatori, este vorba de un compromis rezonabil care păstrează integritatea estetică a sitului, evitând în același timp reduceri mai dureroase. Pentru alții, însă, această abordare deschide o ruptură simbolică: o breșă în comercializarea patrimoniului cultural, chiar dacă acesta rămâne vizibil și accesibil.
