Aruna Ranganathan, profesor asociat de management la Haas School of Business din cadrul UC Berkeley, și Maggie Sinzi, studentă absolventă la aceeași școală, au ajuns la această concluzie.
Studiul lor a durat opt luni și a fost realizat la o companie americană de tehnologie cu aproximativ 200 de angajați. În acest timp, autorii au observat echipe de ingineri, designeri, manageri de produs și personal operațional, au monitorizat canalele de comunicare internă și au realizat peste 40 de interviuri aprofundate, scrie The insider.
Ce au dezvăluit autorii studiului
Cercetătorii au identificat trei forme de intensificare a muncii.
Prima este sporirea sarcinilor: IA umple golurile de cunoștințe, iar lucrătorii au început să preia responsabilități care anterior erau îndeplinite de colegi. Managerii de produs și designerii au început să scrie coduri, iar cercetătorii au preluat sarcini de inginerie.
A doua formă este estomparea granițelor dintre timpul de lucru și timpul personal: un prag scăzut pentru introducerea unei sarcini a încurajat angajații să trimită solicitări AI în timpul prânzului, pauzelor sau târziu în noapte, fără a percepe acest lucru ca pe un loc de muncă cu drepturi depline.
În al treilea rând, creșterea multitasking-ului: rularea mai multor agenți în paralel și trecerea constantă de la un fir la altul au creat o sarcină cognitivă continuă.
Rezultatul a fost un ciclu care se autoreîntărește. IA a accelerat sarcinile, ceea ce a crescut așteptările privind viteza; așteptările mai mari au crescut dependența de IA; dependența a extins gama de sarcini, iar extinderea gamei a crescut densitatea muncii.
Un inginer a descris acest paradox în felul următor. „S-ar părea că, din moment ce AI crește productivitatea, înseamnă că economisești timp și lucrezi mai puțin. Dar, în realitate, nu lucrezi mai puțin. Lucrezi la fel de mult sau chiar mai mult”.
Burnout-ul este un „efect secundar”
Ranganathan și Sinzi avertizează că creșterile pe termen scurt ale productivității pot masca supraîncărcarea crescândă, care se manifestă în timp prin epuizare cognitivă, epuizare și reducerea calității deciziilor.
Ca o contrabalansare, ei sugerează ca întreprinderile să formeze ceea ce ei numesc „practici AI” – un set de norme și proceduri conștiente care reglementează utilizarea instrumentelor.
Printre măsurile specifice se numără introducerea pauzelor obligatorii înainte de luarea deciziilor importante, organizarea notificărilor în „pachete” programate pentru a reduce fragmentarea atenției angajaților și rezervarea de timp pentru interacțiunea directă cu colegii, care restabilește perspicacitatea și sprijină gândirea creativă.
În decembrie anul trecut, s-a constatat că procentul angajaților din SUA care utilizează tehnologia inteligenței artificiale în viața profesională cel puțin de câteva ori pe an a crescut de la 40 % la 45 % între al doilea și al treilea trimestru din 2025.
