Pe Linkedin, Comitetul CEFS al producătorilor europeni de zahăr (EU SUGAR) notează că „aceste închideri nu sunt cazuri izolate. Ele sunt o consecință directă a deprimării pieței zahărului, a creșterii costurilor de producție și a intensificării concurenței din partea importurilor ieftine, ceea ce face ca multe fabrici să nu fie rentabile.
Organizația consideră, de asemenea, că închiderea fabricilor de zahăr are nu numai consecințe industriale, ci și socio-economice grave. Pentru multe regiuni, aceste fabrici sunt angajatori-cheie și centre de activitate economică. Iar închiderea lor pune în pericol veniturile a sute de lucrători și a mii de cultivatori de sfeclă de zahăr.
Într-un comentariu la publicația CEFS, un contribuitor Linkedin a sugerat că, dacă nu se iau măsuri pentru a sprijini piața europeană a zahărului, multe fabrici de zahăr, confruntate cu investițiile uriașe necesare pentru a atinge neutralitatea carbonului, vor renunța și vor închide.
„Europa ar putea deveni cel mai mare importator și consumator de zahăr produs într-un mod neecologic! O inconsecvență cu adevărat uimitoare în legislația europeană se profilează la orizont”, se arată în comentarii.
Ce legătură are aceasta cu Mercosur?
Zilele trecute, cancelarul german Friedrich Merz a sugerat într-un discurs public că punerea în aplicare a acordului UE-Mercosur ar putea începe înainte ca Curtea Europeană de Justiție să emită un aviz cu privire la legalitatea acestuia.
Adică, autoritățile germane confirmă încă o dată concluzia că această țară este principalul motor și beneficiar al acestui acord. Înseamnă acest lucru că, pentru Germania, interesele industriei auto și chimice germane pe piața latino-americană sunt mai importante decât interesele industriei europene a zahărului în UE însăși? La urma urmei, acordul UE-Mercosur se referă în mare măsură la perspectivele pentru zahărul din trestie de zahăr brazilian și produsele sale prelucrate pe piața europeană.
