Konstantin Sibov, directorul general al Tomai-Vinex, consideră că vinificatorii simt deja impactul crizei economice mondiale și al scăderii globale a consumului de vin (de obicei, astfel de fenomene într-o țară mică se manifestă târziu). Acest lucru a fost clar vizibil chiar și la ProWein, care a avut loc recent. În trecut, iubitorii germani de vin obișnuiau să vină duminică la târg pentru a degusta cele mai recente produse din industria mondială a vinului. De data aceasta, cumpărarea unui bilet pentru ei a devenit inaccesibilă sau o cheltuială inutilă în regim de economii. Scăderea veniturilor consumatorilor (chiar și într-o țară cu o economie puternică precum Germania) afectează, de asemenea, vânzările de vin.
„Moldova este o țară foarte mică și dacă nu pornim modul de economisire, vom muri”, spune interlocutorul. – Pornirea acestuia începe cu resurse energetice ieftine. Dacă energia electrică costa 6 eurocenți/kW, în prezent costă 21 de eurocenți. Acest lucru este foarte scump pentru noi. Să nu mai vorbim deloc despre gaz. În fiecare an am fumat o parte din materialul viticol. Acum așteptăm ca prețul gazului să scadă la bursă pentru a distila și a merge măcar la „zero”, nu la „minus”. Încercăm să ne menținem pe piețe, dar partenerii noștri ne cer să reducem puțin prețurile din cauza situației lor dificile. Suntem de acord cu acest lucru pentru o anumită perioadă de timp, astfel încât ei să nu excludă vinurile noastre din portofoliul lor. Facem concesii cât mai mult posibil pentru a evita pierderile (compania are peste 20 de piețe de export).
Dacă anterior reprezentanții HoReCa alegeau vinuri mai scumpe, în condițiile crizei a apărut o nouă cerere din partea lor – pentru vin de calitate, dar ieftin. Un pahar de astfel de vin este servit gratuit oaspeților restaurantului în timpul prânzului și/sau cinei pentru a atrage clienții.
Este practic imposibil pentru vinăriile moldovenești (la costul actual al vinurilor lor) să intre în marile lanțuri din țările UE. Retailerii au nevoie de volume mari și prețuri mici. Tomai-Vinex a abordat companii germane, dar acestea nu au fost interesate de ofertă. A devenit clar de ce după ce reprezentanții companiei au vizitat supermarketurile din Germania. De exemplu, în Lidl, vinurile franceze și italiene costă 1,5-2 euro, adică ajung în rețea la un preț de aproximativ 1 euro.
„La noi, doar setul (sticlă, dop, etichetă, capac, cutie) și serviciile de îmbuteliere costă 0,8 euro”, explică dl Sibov. – Pe lângă vin, există și costuri logistice. O sticlă moldovenească goală costă 0,27-0,28 euro. Aceasta a devenit cea mai scumpă din Europa. O sticlă bulgărească în Moldova se vinde cu 0,16-0,17 euro. Ce se va întâmpla cu noi dacă vom cumpăra sticle locale? Și ce se va întâmpla cu producătorii săi dacă vom prefera sticlele de import? Bulgarii ne oferă astfel de prețuri atâta timp cât au concurentul nostru. Nu este vina lui că prețurile sale nu sunt competitive din cauza resurselor energetice scumpe. Cu toate acestea, dacă el moare, prețurile de import pentru noi vor crește”.
Anul trecut, proprietarii Tomai-Vinex au divizat compania în două întreprinderi – una pentru producerea strugurilor și cealaltă pentru prelucrarea și exportul produselor finite. Deoarece cultivarea strugurilor este neprofitabilă în fiecare an, prelucrarea acoperă aceste pierderi. Pentru a rentabiliza producția de struguri și a crește competitivitatea vinurilor moldovenești, este nevoie de podgorii moderne. Costul plantării acestora este de 20 de mii de euro pe hectar. Dacă statul nu se implică și nu mărește subvențiile pentru crearea de noi plantații, mediul de afaceri nu va rezolva singur această problemă. Pentru comparație: România acordă până la 22 de mii de euro/ha în acest scop.
Importatorii cer vinuri ieftine pentru că veniturile consumatorilor au scăzut. Toate țările, pe lângă vinurile din segmentul premium, oferă și vinuri la prețuri foarte democratice, pentru că sunt mai mulți oameni săraci decât bogați. Și vinăriile moldovenești ar trebui să fie capabile să ofere vinuri bune la prețuri accesibile. Până în prezent, costul ridicat de producție nu le permite să facă acest lucru.
