Vadim Vieru
Primul nostru expert – Vadim Vieru, avocat PromoLex
LP: – Ce este în neregulă cu modificările la Legea privind amnistia? Și de ce aceste consecințe negative s-au manifestat doar după ce a început aplicarea lor?
– Problema constă în formularea vagă sau prea largă a amendamentelor în sine, precum și în elaborarea insuficient de detaliată a procedurii de aplicare a acestora. Atunci când o lege sau amendamentele sunt ambigue, există riscul ca mecanismul de selecție a celor eligibili pentru amnistie să funcționeze defectuos. Ca urmare, infractorii periculoși sunt eliberați mai devreme.
De ce consecințele negative s-au manifestat abia după aceea? În etapa de elaborare și adoptare a proiectelor de lege, riscurile nu sunt întotdeauna suficient analizate și aspectele practice ale aplicării sale în situații specifice nu sunt pe deplin luate în considerare. În plus, protestele publice apar de obicei după primele cazuri reale de eliberare anticipată a persoanelor considerate periculoase din punct de vedere social. Acesta este motivul pentru care lacunele din reglementarea juridică sunt vizibile tocmai atunci când legea începe să funcționeze în practică.
LP: – Există vreo logică în faptul că doar șeful comisiei parlamentare, Olesia Stamata, și șeful Agenției Naționale a Penitenciarelor, Anatol Falka, au fost considerați responsabili pentru aceste gafe?
– Transferarea responsabilității către doar doi funcționari specifici poate avea motive atât profesionale, cât și politice. La urma urmei, din punct de vedere formal, șeful comisiei parlamentare de profil este adesea perceput ca principalul „autor” sau „curator” al amendamentelor, deoarece comisia de profil este cea care pregătește și coordonează textul proiectului de lege. Iar șeful Agenției Naționale a Penitenciarelor este responsabil pentru implementarea directă și controlul aplicării legii în instituțiile penitenciare.
Cu toate acestea, având în vedere că proiectul de lege trece prin mai multe etape (redactare, expertiză, adoptare în parlament și semnare) și că procesul implică consilieri juridici, ministere relevante și structuri parlamentare, este puțin probabil ca doar două persoane să poată purta întreaga responsabilitate.
LP: – În ce etapă, în opinia dumneavoastră, ar fi putut și ar fi trebuit să fie prevenite „lacunele” din această lege?
– În primul rând, la etapa de pregătire și examinare a proiectului de lege (când avocații și agențiile specializate verifică textul pentru a depista contradicțiile și „lacunele”).
În al doilea rând, în etapa audierilor parlamentare, când deputații, inclusiv membrii comisiei specializate, ar fi putut face ajustări și clarificări.
Și, în sfârșit, în etapa de punere în aplicare (când se elaborează orientările metodologice și procedura de aplicare a amendamentelor), pentru a prescrie criterii de selecție specifice și a preveni eliberarea persoanelor cu o probabilitate ridicată de recidivă.
LP: – În opinia dumneavoastră, există un subtext politic în ceea ce se întâmplă în jurul legii amnistiei?
– Da, problema posibilelor conotații politice este întotdeauna relevantă în situațiile în care se discută amnistia sau comutarea pedepselor pentru persoanele condamnate pentru infracțiuni grave. Astfel de măsuri sunt adesea criticate în percepția publică (mai ales dacă sunt eliberate persoane a căror ședere în libertate este percepută ca o amenințare la adresa societății), iar adversarii politici pot folosi aceste critici împotriva inițiatorilor legii. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că situația este descrisă ca „clemență excesivă” a unor politicieni sau ca „omisiune” a anumitor funcționari.
În același timp, este regretabil că în spațiul public se caută „vinovați” și nu doar analize ale cauzelor sistemice.
LP: – De ce avem nevoie de o lege a amnistiei? Este aceasta o cerință a CEDO?
– Trebuie să precizez că, în contextul drepturilor omului și al obligațiilor statului față de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), amnistia nu este o cerință a CEDO. În hotărârile sale (de exemplu, Vinter și Kafkaris), Curtea subliniază doar necesitatea unui mecanism eficient de eliberare condiționată pentru deținuții pe viață și nu obligația de a adopta o lege privind amnistia.
Cu toate acestea, orice procedură de eliberare anticipată (eliberare condiționată sau amnistie) necesită o abordare echilibrată: protejarea intereselor victimelor, evaluarea riscului de recidivă și respectarea principiilor de echitate.
Acesta este motivul pentru care atât contextul politic, cât și problema găsirii persoanelor „responsabile” pot fi formate în jurul acestor amendamente. Cu toate acestea, este mai important să se îmbunătățească reglementarea juridică și mecanismul de aplicare a acestor măsuri decât să se abordeze doar „personalizarea” vinovăției.
