Kino International. Foto Daniel Horn
Construit în perioada 1961-1963 de arhitectul Josef Kaiser ca cinematograf principal al Republicii Democrate Germane, acesta a fost destinat să fie nava amiral a industriei cinematografice de stat, scrie Timeout. Marea deschidere a avut loc pe 15 noiembrie 1963, cu proiecția filmului sovietic „Tragedia optimistă”. Timp de aproape trei decenii, principalele premiere cinematografice ale țării au avut loc aici. În mod simbolic, în aceste ziduri a fost proiectat filmul „Kaming Out” pe 9 noiembrie 1989 – în noaptea căderii Zidului Berlinului.
În anii RDG, primele rânduri ale sălii erau ocupate de funcționarii de partid, pentru care existau intrări separate, un lift și chiar un buncăr în caz de urgență. Astăzi, aceste încăperi sunt închise, însă spiritul epocii poate fi simțit peste tot: de la fațada monumentală cu litere aurii până la basoreliefurile care glorifică munca socialistă.
Renovarea de 15 milioane de euro a păstrat aspectul istoric al clădirii, completându-l cu grijă cu soluții moderne. În foaier, tavanul modular și corpurile de iluminat originale au fost restaurate, în timp ce barul Panorama oferă din nou o priveliște a turnului de televiziune. În auditoriu, au fost instalate 506 locuri noi, legendara cortină argintie cu milioane de paiete a fost reînnoită și lambriurile din lemn prețios au fost restaurate.
În același timp, echipamentul tehnic a atins un nou nivel: proiecția laser 4K cu până la 120 de cadre pe secundă și un sistem de sunet 7.1 personalizat oferă o experiență complet captivantă. Astăzi, Kino International este un monument protejat și o locație permanentă pentru Festivalul de Film de la Berlin, unde trecutul și viitorul cinematografiei se întâlnesc sub un singur tavan înalt.
