Jocurile Olimpice de iarnă din 2026 din Italia ar putea fi ultimele în sens tradițional
Pentru a discuta posibilitatea includerii unor sporturi de vară în programul Jocurilor Olimpice de iarnă, la inițiativa președintelui CIO, Kirsty Coventry, a fost înființat un grup de lucru special, din care face parte și președintele Federației Internaționale de Atletism (World Athletics), Sebastian Coe, care a candidat la președinția CIO în primăvară. Oficialul sportiv britanic este foarte favorabil amânării mai multor sporturi de vară pentru iarnă și chiar a inclus acest punct în propriul său manifest în timpul campaniei electorale.
Unul dintre principalele motive pentru posibila amânare a unui număr de sporturi este reprezentat de schimbările climatice, care, în special, sunt confirmate de rezultatele unui studiu realizat de CIO în urmă cu câțiva ani. Organizația a ajuns la concluzia că, până în 2040, doar 10 țări din lume vor putea găzdui Jocurile Olimpice de iarnă. Astfel, boxul, halterele, multe sporturi de joc (baschet, volei, tenis, badminton, tenis de masă), ciclocrosul și crosul pe pistă, care a fost exclus din programul Jocurilor Olimpice în urmă cu 100 de ani și a cărui revenire este militată de Coe.
Dezechilibrul dintre programul Jocurilor Olimpice de vară și cel al Jocurilor Olimpice de iarnă este, de asemenea, unul dintre motivele acestei inițiative. Jocurile de vară sunt clar favorizate, după cum reiese din numărul de participanți. În cadrul Jocurilor Olimpice de iarnă din 2022 de la Beijing, China, peste 2 800 de sportivi au concurat pentru 109 medalii. Doi ani mai târziu, Jocurile Olimpice de vară de la Paris (Franța) au găzduit de trei ori mai mulți participanți – 10 714 sportivi care au concurat pentru 329 de seturi de medalii. Potrivit oficialilor CIO, „transferul” unor discipline la Jocurile de iarnă va permite echilibrarea programelor Jocurilor nu numai din punct de vedere al popularității, ci și din punct de vedere financiar.
CIO este interesat să își extindă geografia, așa că este o chestiune de timp pentru a modifica Carta Olimpică, care prevede că „sporturile de iarnă se pot juca numai pe zăpadă sau gheață”. Marea majoritate a sporturilor incluse în programul Olimpiadei Albe se pot desfășura în interior, ceea ce înseamnă că, în teorie, țările din Africa, America de Sud, precum și un număr semnificativ mai mare de candidați din Asia vor putea găzdui competițiile.
Schiul, biatlonul, schiul alpin și săriturile cu schiurile necesită o infrastructură foarte dezvoltată și condiții speciale de teren, de care puține țări dispun. În consecință, turneele din aceste sporturi pe care țara gazdă nu le poate găzdui vor fi mutate în alte țări. De asemenea, bob, sanie și skeleton necesită piste de gheață speciale, de care multe țări au nevoie doar pentru Jocurile de iarnă și care își pierd rentabilitatea după încheierea Jocurilor.
Primul sport tradițional de vară este deja cunoscut, iar oficialii CIO sunt pregătiți să discute includerea sa în programul Jocurilor Olimpice de iarnă. Este vorba despre ciclocros, care, totuși, nu se numără printre sporturile reprezentate la Jocurile de vară. „Grupul de lucru va evalua dacă este fezabil. Da, știm că partea franceză este interesată să includă acest sport în programul său (Alpii francezi vor găzdui Jocurile Olimpice de iarnă în 2030 – n.r.), de aceea negociem cu ei. Dar, înainte de toate, trebuie să cunoaștem opinia grupului de lucru”, a declarat directorul sportiv al CIO, Pierre Ducret.
Este interesant faptul că sporturile de vară nu au mai făcut niciodată parte din programul Jocurilor Olimpice de iarnă. A existat o „migrație” inversă: hocheiul pe gheață în 1920, patinajul artistic în 1908 și 1920 au fost oficial sporturi de vară, deoarece primele Jocuri Olimpice de iarnă au avut loc abia în 1924. Nu au mai existat astfel de precedente în istoria mișcării olimpice, dar 100 de ani mai târziu, rotația sporturilor poate căpăta noi dimensiuni, mult mai mari.
CIO trebuie să se adapteze la realitățile actuale, altfel scenariul pesimist, care presupune că Jocurile Olimpice de iarnă vor înceta să mai aibă loc până în 2050, va avea dreptul la viață.
