Donald Trump a anunțat pe rețelele de socializare că negocierile dintre SUA și UE privind tarifele vamale au eșuat. De la 1 iunie, SUA vor impune noi taxe vamale de 50% asupra mărfurilor din UE. În cadrul sistemului de „tarife reciproce” anunțat de președinte în martie, mărfurile din UE urmau să fie supuse unor taxe de 20% pentru majoritatea articolelor (în martie au fost impuse taxe de 25% pentru automobile, oțel și aluminiu). Ulterior, Trump a înlocuit taxele reciproce de 10 % cu tarife vamale pentru toate țările, cu excepția Chinei, în timpul negocierilor de 90 de zile care urmau să dureze până la 8 iulie.
În aceeași zi în care Trump a anunțat tarifele, Bruxelles-ul a anunțat măsuri de retorsiune împotriva SUA. UE nu a dat înapoi nici după ce a impus restricții de 10 %, demonstrând că nu era înclinată să se lase intimidată de amenințările dure ale lui Trump.
UE nu este un înger în ceea ce privește barierele comerciale, iar negocierile bine organizate ar putea duce la îmbunătățiri reale. Cu toate acestea, un lucru a fost întotdeauna neclar: cum ar putea duce la ceva aceste negocieri între Washington și Bruxelles, deoarece nu a existat nicio justificare clară pentru impunerea de către Trump a tarifelor asupra Europei – doar un sentiment vag din partea americană că lucrurile sunt nedrepte deoarece SUA are un deficit comercial cu UE. Și o cerință ciudată conform căreia UE trebuie să plătească SUA nu numai drept compensație pentru orice deficit comercial viitor, ci și pentru a compensa pierderile din deficitele anterioare.
Numai schimburile comerciale de bunuri între SUA și UE în 2024 au fost estimate la aproximativ un trilion de dolari. Un război comercial între aceste două blocuri economice uriașe ar provoca perturbări masive ale comerțului și finanțelor internaționale. Primele taxe vamale și amenințările lui Trump de a impune și mai multe restricții tarifare au adus deja economia globală și cea a SUA în impas în primul trimestru al anului 2025. Un război comercial în toată regula între SUA și UE este de natură să înrăutățească și mai mult situația.
Poziția Londrei în această privință nu este foarte clară. Întrucât Londra nu mai este membră a UE, nu mai este supusă tarifelor de 50 % și, prin urmare, a reușit să ajungă la un acord inițial cu Trump pentru a reduce tarifele americane la 10 %, în așteptarea semnării unui acord comercial mai amplu. Care se așteaptă să fie încheiat în cursul acestui an. Între timp, având în vedere că UE este supusă unor tarife mult mai ridicate decât Regatul Unit, aceasta înseamnă că unele întreprinderi britanice ar putea avea acum posibilitatea de a vinde mai multe bunuri în SUA atunci când rivalii lor din UE sunt blocați. Marea Britanie ar putea, de asemenea, să atragă investiții pe termen lung din partea companiilor care se așteaptă să se afle în sistemul tarifar al lui Trump, dacă negocierile pentru un acord comercial complet între Washington și Londra continuă să progreseze.
Londra ar putea avea, de asemenea, oportunitatea de a profita de importurile mai ieftine din UE de bunuri care altfel ar fi destinate SUA. (Am avut ocazia să facem același lucru cu bunurile chinezești, dar ministrul de finanțe Rachel Reeves, sub presiunea lobby-urilor de afaceri britanice, a promis în mod explicit să blocheze importurile chinezești ieftine).
Oricum ar fi, este puțin probabil ca aceste beneficii să compenseze o serie de pierderi serioase. O încetinire a creșterii economice în SUA ca urmare a taxelor vamale va reduce exporturile britanice de servicii în Statele Unite. O UE afectată de taxe vamale și o economie globală slăbită vor reduce, de asemenea, oportunitățile pentru exportatorii și investitorii britanici.
Chiar și presupusele noastre beneficii nu sunt garantate. UE susține deja că recenta înțelegere a lui Starmer cu SUA a încălcat normele Organizației Mondiale a Comerțului (ceea ce probabil s-a întâmplat), iar angajamentul Regatului Unit de a respecta aceste norme a fost inclus în acordul de „resetare” cu UE. Trump urăște OMC și ar face bine să vadă acest mecanism prăbușindu-se, astfel încât este puțin probabil să fie influențat de orice apel din partea Londrei de a modifica acordul actual pentru a obține conformitatea cu OMC.
Prin urmare, Londra ar putea fi nevoită să decidă dacă merită să încerce să își păstreze avantajele în cadrul unui acord cu Washingtonul, chiar dacă acest lucru implică represalii din partea UE, care este puțin probabil să dorească o reorientare în avantajul Regatului Unit a comerțului său cu SUA.
Este doar o mizerie economică și diplomatică. Și se pare că situația se va înrăutăți – potențial mult mai mult – înainte de a se îmbunătăți.
Andrew Lilico,
editorialist pentru The Telegraph
