Anatoly Gordeev
„Astăzi, Chișinăul lucrează la un proiect de „reactualizare” a Planului General. Cu toate acestea, însăși noțiunea de „reactualizare” este deja discutabilă: este imposibil să reanimezi un document care, în esența sa, a fost creat de o altă epocă și de un alt sistem de gestionare a orașului”, scrie el.
Gordeev crede că planul general din 2007 a eșuat din motive sistemice. Nu a fost implementat de mai mult de 15-20%. Iar motivul-cheie este metodologia. Aceasta a fost creată la mijlocul secolului al XX-lea pentru nevoile economiei planificate a URSS. De aceea, datele inițiale au fost formate de Gosplanul URSS, toți indicatorii, inclusiv mărimea populației, au fost aprobați la nivel central, iar punerea în aplicare s-a bazat pe un sistem de alocare a resurselor controlat pe verticală.
Un exemplu tipic: în Planul general din 1989, prognoza calculată a evaluat populația din Kishinev la 1,1 milioane de persoane, dar Gosplanul a aprobat doar 900 de mii de persoane – și numai acest număr a fost considerat „legitim” pentru proiectare.
În prezent, metodologia nu s-a schimbat – doar coaja a devenit diferită, scrie arhitectul.
În ciuda schimbării sistemului politic și economic, metodologia prevăzută în noul Cod de urbanism și construcții a rămas aceeași în esență și structură. Aceasta înseamnă – previziuni liniare; un model static al orașului; un document care în sine este imobil, în timp ce viața orașului este mobilă; niciun management adaptiv al dezvoltării.
Orice abatere de la Cod va fi eliminată de expertiză. Prin urmare, rezultatul este previzibil: chiar dacă sunt implicate „vedete” de talie mondială, produsul va fi același Plan General-2007, doar sub o nouă etichetă – „reactualizat”, crede Anatoly Gordeev.
Situația cu planul de referință istoric și arhitectural este similară. Principala problemă este clasificarea monumentelor.
Sistemul de categorii moștenit din anii ’70-’80 nu reflectă nici valoarea actuală a siturilor, nici vulnerabilitatea lor, nici principiile de gestionare a mediului istoric adoptate la nivel internațional.
Atât timp cât erorile sistemice nu sunt eliminate, orice proiect este condamnat.
Nu putem avansa dacă contradicția fundamentală rămâne – realitatea urbană modernă multiplicată cu metodologia anilor 1960.
Prin urmare, orice plan general se transformă automat într-o repetiție a planului general din 2007. Orice plan istoric-arhitectural moștenește erorile vechii clasificări. Orice „reactualizare” rămâne o operațiune cosmetică asupra unui sistem învechit.
