Marina Solovieva, director de program pentru politică economică la Expert-Grup
Faptul că indicatorii sărăciei monetare și multidimensionale evoluează în direcții diferite (sărăcia monetară este în creștere, în timp ce sărăcia multidimensională este în scădere) a declanșat o dezbatere publică privind validitatea metodelor statistice. BNS a fost criticat de politicieni pentru presupusa metodologie „greșită” de calculare a sărăciei monetare.
De fapt, metodologia nu este deloc greșită. Cei doi indicatori nu evoluează neapărat în aceeași direcție, deoarece măsoară lucruri diferite. În timp ce statisticile privind sărăcia absolută măsoară capacitatea financiară a gospodăriilor de a-și asigura un nivel de trai minim considerat decent într-o anumită societate, indicatorii sărăciei multidimensionale măsoară accesul gospodăriilor la o serie de elemente de bază ale vieții moderne: asistență medicală, educație, locuințe bune și locuri de muncă decente. Primul se referă mai mult la capacitățile financiare personale ale oamenilor, iar al doilea depinde mai mult de investițiile făcute de stat în îngrijirea sănătății, educație etc.
Grupul cel mai afectat de sărăcia monetară este cel al persoanelor cu un nivel scăzut de educație: 73% dintre cei cu educație primară și 51% dintre cei cu educație secundară incompletă sunt clasificați drept săraci. Pe această bază, putem trage concluzii cu privire la factorii determinanți ai sărăciei monetare. În primul rând, este vorba de un nivel scăzut de educație, care este direct legat de productivitatea scăzută a muncii și de perspectivele limitate pe piața muncii, ceea ce duce la venituri scăzute. În toate cazurile ulterioare – sprijinul inadecvat pentru familiile numeroase, diferențele regionale, nivelul scăzut al pensiilor etc. nu sunt factori determinanți.
Aș dori să subliniez importanța educației în explicarea sărăciei – 61% dintre moldovenii de vârstă activă au un nivel de educație care este puțin solicitat de angajatori, ceea ce îi menține în sărăcie. În același timp, datele recensământului arată că doar 2% din populația de peste 24 de ani continuă să studieze. Educația continuă, noile competențe solicitate pe piața muncii, devin astfel principala garanție împotriva sărăciei în termeni personali.
În ceea ce privește recomandările adresate autorităților, este necesar să se stimuleze dobândirea de cunoștințe, înscrierea în învățământul secundar complet și specializat, sprijinirea adecvată a familiilor numeroase și crearea condițiilor pentru dezvoltare.
Pensia medie de invaliditate ar trebui majorată cu cel puțin 15%, până la nivelul minimului de subzistență (3050 lei în primul semestru al anului 2025). De asemenea, salariul minim ar trebui să fie stabilit la 50% din salariul mediu, în conformitate cu Directiva UE 2022/2041 privind salariul minim adecvat în Uniunea Europeană (care în Moldova ar trebui să fie de aproximativ 8000 de lei pe lună, așa cum au solicitat sindicatele). Altfel, se dovedește că vrem să mergem în Europa, dar cumva, „la un tarif avantajos”, fără a respecta normele europene.
Se pune întrebarea: de unde vor veni banii pentru toate măsurile necesare depășirii sărăciei? Fonduri pentru proiecte de infrastructură pentru dezvoltarea regională și locală pot fi obținute de la UE în cadrul Planului de Creștere pentru Moldova, precum și de la alți parteneri de dezvoltare, cum ar fi Banca Mondială. Pentru a finanța alte cheltuieli, va trebui să revizuim politica fiscală.
În special, o revizuire a regimurilor fiscale preferențiale este de mult așteptată: în cadrul programului FMI, guvernul s-a angajat să lărgească baza de impozitare și să revizuiască scutirile fiscale nejustificate pentru întreprinderi, pentru a crește veniturile bugetare anuale cu cel puțin 900 de milioane de lei. Acest punct al programului nu a fost îndeplinit. Programul s-a încheiat în octombrie, dar oricum merită să se revizuiască scutirile nejustificate. De asemenea, trebuie continuată lupta împotriva evaziunii fiscale și a economiei informale.
În plus, este timpul să luăm în considerare o revenire la impozitarea progresivă a veniturilor și creșterea ratelor standard de impozitare a veniturilor personale și a profiturilor corporative. Văd direct cât de tensionată este comunitatea de afaceri în acest moment, așa că nu spun că impozitele ar trebui majorate chiar acum. Dar ar trebui cel puțin să începem să ne gândim în această direcție, deoarece rata noastră standard a impozitului pe venit este mult mai mică decât în majoritatea celorlalte țări europene. Din această cauză, sistemul fiscal nu își îndeplinește funcția redistributivă.
În plus, impozitele noastre pe proprietate sunt extrem de scăzute sau, mai degrabă, baza de impozitare este subevaluată din cauza cazurilor frecvente de evaluare incorectă a proprietății (nu la prețul pieței). În prima jumătate a anului 2025, veniturile bugetare din impozitele pe proprietate s-au ridicat la aproximativ 1 % din totalul veniturilor fiscale pentru aceeași perioadă, în timp ce media UE este de 4-5 %.
În același timp, nu se recomandă creșterea TVA, așa cum s-a făcut recent în România și s-a obținut efectul opus. O astfel de măsură ar fi contraproductivă din punct de vedere social, deoarece ar crește presiunile inflaționiste și ar afecta în mod disproporționat grupurile cu venituri mici (grupurile cu venituri mari nu își cheltuiesc toate veniturile, ci economisesc și, prin urmare, nu plătesc TVA pentru toate veniturile primite).
